Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cazul Electroaparataj

electroaparataj.jpg

Compania Electroaparataj va fi lichidată.
Compania Electroaparataj va fi lichidată.
Image source: 
Electroaparataj

Cazul Electroaparataj a fost trecut poate prea repede cu vederea. Ce s-a întâmplat? Recent, acționarul companiei Electroaparataj din Târgoviște a decis lichidarea voluntară a fabricii. Hotărârea a fost luată după ce la sfârșitul lunii aprilie, sindicatele declanșaseră greva generală. Cazul este interesant pentru rapiditatea cu care s-a luat decizia închiderii fabricii. Este greu să ne amintim o mișcare atât de bruscă și hotârâtă făcută de acționarii unei companii.

Electroaparataj este un nume cu rezonanță pentru economie, care vine dinainte de anul 1989. Întreprinderea, ca multe alte platforme industriale construite în anii 60, a rămas fără comenzi după anul 1989 și a început să aibă dificultăți financiare.

În anul 1997, Electroaparataj a fost privatizată, noul acționar majoritar devenind fondul de investiții american Broadhurst. Un fond care a făcut în acea perioadă o mulțime de achiziții de companii de stat scoase la privatizare.

Viitorul companiei Electroaparataj era deja previzibil. Partea productivă a fost mutată din București la Târgoviște sau mai exact pe platforma industrială Titu. În București, sediul companiei s-a transformat pentru o perioadă în clădire de birouri, dar totul s-a sfârșit prin demolarea fostei fabrici și construirea unui mall.

Nu este nimic spectaculos în această mutare. Oricât de multe nostalgii ar exista, marile platforme așezate, în marea lor majoritate, în oraș, nu aveau cum să evite transferul în zone aflate la periferie.

Situația economiei socialiste era cu totul diferită de cea a unei economii de piață. Mega-platformele industriale, pline de forță de muncă, nu au putut rezista într-o nouă economie, în care schimburile comerciale nu se mai făceau pe baza relațiilor politice, ci pe criterii de competitivitate. Mai mult, în anii 80, investițiile statului au fost blocate, ceea ce a făcut ca după Revoluție, o mare parte a întreprinderilor de stat să aibă tehnologii deja destul de vechi.

Să ne întoarcem la fabrica Electroaparataj din Târgoviște. În ziua de 30 aprilie, sindicatul a declanșat greva generală. Greviștii specificau, într-un comunicat, că salariații din România ori trebuie să plece din țară, ori să lupte pentru drepturile lor. Cei de la Electroaparataj au ales a doua variantă, iar cerințele sindicaliștilor erau: creșterea salariului minim pentru muncitorii calificați cu 20% mai mult decât salariul minim pe economie; o grilă de salarizare cu șase trepte; alimentație de protecție care constă în carne de pui, pentru muncitorii din hala de producție; un spor de 15% pentru cei care lucrează în condiții grele; acordarea unui spor de vechime între 5% și 25%; decontarea abonamentelor de transport; subvenții pentru bilete de tratament și odihnă de 1.400 lei pe an; primă de Paște, primă de vacanță și tichete de masă de 15 lei pe zi.

Este dificil de spus acum câtă flexibilitate exista la negocierile cu directorii fabricii. Nici nu mai contează, pentru că la numai 10 zile de la începerea grevei, conducerea fabricii a ales să ia o poziție tranșantă. Mai întâi, printr-un comunicat adresat Bursei de valori în care se explică motivele pentru care nu se pot satisface revendicările greviștilor. Astfel, salariile au crescut, anul trecut, cu 18% și cu 7%, anul acesta, în timp ce prețurile bunurilor și serviciilor au urcat cu 22%. Compania vinde 90% din producție la export și nu poate transfera costurile asupra clienților, deci nu poate să crească salariile angajaților. Ca atare, s-a decis închiderea fabricii.

Morala cazului Electroaparataj este că o cerere sindicală prea agresivă poate să ducă acționarii la decizii extreme.

Constantin Rudnițchi despre cazul Electroaparataj
814