România are dezechilibre tot mai mari, ceea ce o face vulnerabilă în caz de recesiune

Statele Unite sunt cea mai mare economie mondială, având o pondere de aproximativ 25% din produsul intern brut la nivel global. Ceea ce arată importanța specială a economiei americane, atât când crește, cât și când încetinește expansiunea economică. Prin dimensiunea și forța sa, economia americană are darul de a influența întreaga economie globală.

Faptul că economia americană se află la sfârșitul ciclului de creștere economică este demonstrat de evoluția unor indicatori macroeconomici, arată Andrei Rădulescu, economist șef al Băncii Transilvania. Acesta susține că elementele care indică o apropiere a încetinirii economiei americane sunt: diferențialul de dobândă dintre scadența pe termen scurt și cea pe termen lung, deteriorarea indicatorilor de încredere sau divegențele dintre principalele blocuri economice ale lumii.

Pentru România a fost al doilea ciclu de economie de piață după al doilea război mondial, dacă luăm în calcul că perioada 1990-2000 este considerată ca fiind o perioadă de tranziție spre economia de piață.

În perioada 2010-2018, produsul intern brut nominal a crescut cu aproxomativ 75 miliarde lei, ceea ce a făcut ca România să devină a 15-a țară din Uniunea Europeană, după ce a depășit Grecia și Portugalia.

Comparativ cu ciclul economic anterior (2001-2008) se observă o serie de asemănări, din punctul de vedere al convergenței și din cel al politicii economice. România s-a menținut în fruntea statelor europene în ceea ce privește convergența. Concret, produsul intern brut pe cap de locuitor a crescut cu un ritm mediu anual de 3,5%, peste nivelurile din Bulgaria (1,7%), Cehia (1,4%), Polonia (1,3%) sau Ungaria (0.8%).

Sunt câteva asemănări între cele două perioade de creștere economică, înainte de criza economică și cea aflată acum în derulare. Este vorba despre demararea unor procese de reforme structurale, urmate de ample măsuri pro-ciclice, care au condus la adâncirea deficitelor gemene și restrângerea marjei de manevră pentru luarea unor măsuri de susținere a economiei în caz de criză sau de recesiune.

Raportul Băncii Transilvania trage un semnal de alarmă față de situația macroeconomică a României post-criză. România este singura țară din regiune membră a Uniunii Europene care se confruntă cu accentuarea dezechilibrelor economice. Este vorba despre creșterea deficitului bugetar, creșterea deficitului de balanță comercială și a deficitului de cont curent, precum și o rată mare a inflației. Celelalte state au introdus și măsuri care să reducă dezechilibrele, în timp ce România a turnat benzină peste foc, adică a inflamat și mai mult deficitele.

Spre exemplu, investițiile au crescut cu cel mai redus ritm din Uniunea Europeană. Mai scăzut chiar decât în zona euro și mult mai mic decât în țările din regiune. Adică, în perioada 2013-2018, ritmul mediu de creștere a fost de numai 2,1%. În zona euro, ritmul de creștere a fost de 3,3%, în Polonia, 3,9%, Cehia,4,3%, Slovacia, 4,7% sau Ungaria, 7,4%.

În acest context, raportul Băncii Transilvania numește și prioritățile acestui sfârșit de ciclu de creștere. Este vorba despre ajustarea deficitelor gemene, aderarea la zona euro și la Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică – OECD -, precum și intrarea în categoria piețelor emergente de capital. Sunt obiective care ar echilibra economia și ar pregăti-o pentru o posibilă viitoare recesiune.