Cazul Exxon

Imediat după aceea, pe surse, informația a fost completată și actualizată, în sensul că s-a spus că nu este vorba despre plecarea Exxon din țară, ci despre dorința investitorului american de a atrage încă o companie în proiectul de exploatare a gazelor din Marea Neagră. Este posibil, dar pentru ca acest lucru să se întâmple ar fi nevoie ca noul investitor să aibă acces la camera de date a investiției, un acord pe care îl poate da numai Agenția Națională de Resurse Minerale (ANRM).

Pe de altă parte, sunt surse care vorbesc despre faptul că, în realitate, compania americană își dorește o renegociere a legii offshore, acum după ce peisajul politic din România s-a modificat.

În fine, Ministerul Energiei a anunțat că a eliberat companiei americane o autorizație pentru executarea unui studiu geotehnic în Tuzla. ExxonMobil a făcut solicitarea pentru această autorizație cu mai multe luni în urmă, dar, Ministerul Energiei a eliberat-o la începutul acestei săptămâni. Este vorba de o autorizație pentru executarea unui studiu geotehnic în localitatea Tuzla, județul Constanța, în vederea construirii de către compania americană a unei stații de măsurare a gazelor.

Ceva se întâmplă, totuși. Anunțul Ministerului Energiei lasă să se înțeleagă că Exxon nu pleacă din România, ci dimpotrivă își consolidează investițiile aici și se pregătește de începerea lucrărilor de exploatare.

În toată această cavalcadă de știri legată de exploatarea gazelor din zona offshore, există și alte semnale interesante. De exemplu, că investitorii se întâlnesc cu reprezentanții ministerului de resort pentru a stabili cine recepționează lucrările conductelor pe care companiile le construiesc din mare, de la locul de exploatare a gezelor, pănă în zona onshore.

Pare suprinzător, dar discuția a ajuns în acest punct. În sensul că firma care a anunțat că se implică în proiect a făcut deja progrese în ceea ce privește conducta de transport a gazelor ce vor fi extrase din Marea Neagră. Problema este acum că nimeni nu se înghesuie să recepționeze lucrarea. Adică, nici Ministerul Energiei, care se scuză spunând că nu are specialiști pentru acest tip de proiecte, nici agenția de stat de profil, care ezită să rezolve problema.

Deci, în afară de tema, importantă, este adevărat, a plecării sau nu a companiei Exxon, în derularea proiectului, investitorii se lovesc de lentoarea cu care acționează statul român în lucruri nu foarte complicate.

După ce ani de zile s-a discutat, s-a modificat și iar s-a schimbat legea offshore, acum investitorii se lovesc de un tip de birocrație a administrației.

Companiile care investesc sunt întîrziate în derularea proiectului de modul în care lucrează administrația. Problema este că exploatarea gazelor din Marea Neagră este mult întârziată. Decidenții români au avut tot felul de idei care s-au schimbat în timp. Acum de exemplu se impune un impozit pe venitul suplimentar, vânzarea a 50% din gazele extrase pe bursa de profil din țară și eventual, în funcție de interpretarea legii, plafonarea prețului gazului livrat către populație la 68 lei pentru un MWh.

Sunt destul de multe constrângeri care au descurajat investitorii. Iar rezultatul se vede: amânări, știri care se referă la abandonarea proiectului și investiții care înaintează lent. Iar specialiștii cred că o amânare a exploatării gazelor din Marea Neagră reduce fereastra de oportunitate, în sensul că marile companii se pot orienta către alte zone de exploatare sau pur și simplu noile dezvoltări tehnologice vor reduce utilizarea gazului natural.

Așadar, ceea ce astăzi pare o bună oportunitate, peste câțiva ani s-ar putea să nu mai aibă aceeași miză.