Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franța-Germania. Comparații, diferențe și asemănări economice

franta_germania.png

Comisia Europeană a realizat un studiu care arată asemănările și deosebirile dintre cele mai mari economii ale zonei euro, Germania și Franța.
Comisia Europeană a realizat un studiu care arată asemănările și deosebirile dintre cele mai mari economii ale zonei euro, Germania și Franța.
Image source: 
Pixabay (Ilustrație)

Germania și Franța sunt, fără îndoială, motoarele economiei europene. De exemplu, cele două economii reprezintă 49% din produsul intern brut al zonei euro, Germania 29%, Franța 20%. După criză, cele două economii au avut evoluții diferite în ceea ce privește PIB pe cap de locuitor.

Cum se explică aparenta divergența care a apărut între cele două economii, în ultima perioadă? Pentru a afla un răspuns, Comisia Europeană a realizat un studiu intitulat „Asemănări și deosebiri între economiile Germaniei și Franței„ Studiul analizează piața muncii, sectorul de stat, cel privat sau mediul de afaceri din cele mai mari economii ale Uniunii Europene.

Veniturile pe cap de locuitor din cele două economii au evoluat diferit după criză. Germania a crescut, după o scădere ușoară în criză, cu 330 de euro pe an ajungând la o diferență de 5.800 de euro pe cap de locuitor față de Franța, explicația avansului fiind legată de creșterea productivității muncii. Germania se află la 40.000 euro pe cap de locuitor, în timp ce Franța înregistrează numai 34.200 euro pe cap de locuitor.

Din punctul de vedere al șomajului, cele două economii erau identice în anul 2008, cu o rată de 7,8%. În anul 2018, în Franța, șomajul era de 9%, iar în Germania de 3%. Rata ocupării a rămas stabilă în Franța, de 70%, dar a crescut în Germania ajungând la 80%.

De unde vine diferența? Cele două economii au modele de dezvoltare diferite. Germania s-a dezvoltat, după război, pe baza exporturilor și în special prin exporturi de produse industriale. Producția se făcea la prețuri competitive și în condiții de inflație redusă. După unificarea celor două Germanii, situația s-a schimbat. A apărut inflația și au fost făcute investiții masive în fosta Germanie de Est. În Franța, economia s-a bazat pe cererea internă și pe un dezvoltat sector de stat.

Modelele tradiționale de creștere economică au făcut să existe strategii diferite adoptate de partenerii sociali și de mediul de afaceri din cele două state. În Germania, companiile s-au adaptat, de-a lungul timpului, la puseele de creștere ale mărcii germane. Astfel, firmele au oferit salarii moderate, au încurajat inovarea și au dezvoltat strategii de stabilire a prețurilor. În Franța, firmele nu s-au lovit de provocările date de aprecierea monedei naționale, iar după ce țara a devenit membră a zonei euro, companiile au așteptat rarele momente de depreciere a euro pentru a câștiga competitivitate.

Cele două modele de creștere au dus la comportamente diferite pentru investitori și pentru economisire. Germania a avut, după anul 1960, excedent de cont curent, cu excepția anilor de după reunificare, în timp ce Franța a avut deficit de cont curent. Investițiile au fost mai mari în Franța, în special datorită investițiilor publice.

Începând cu anii 80 și până la criză, inflația a avut aproximativ aceeași evoluție, de 2%. După criza economică, inflația în Franța a rămas în jurul valorii de 2%, în timp ce în Germania a fost mai scăzută, iar salariile au avut o creștere mai moderată.

Există câteva diferențe între state în ceea ce privește legislația muncii. Cum este, de exemplu, cazul contractelor colective de muncă, mai prezente în Franța. În schimb, în Gemania, salariații participă mai activ la luarea deciziilor la cel mai înalt nivel al companiei, în Consiliul de administrație.

În Germania, există o mai mare flexibilitate a pieței muncii, în sensul că se poate lucra cu timp parțial de muncă. Acest lucru a făcut ca Germania să îți mențină competitivitatea produselor după criză. Protecția legislației pentru contractele de muncă este, însă, mai pronunțată în Franța.

Germania a dezvoltat un pact între angajatori și angajați care a permis să fie păstrate locurile de muncă și în timpul crizei, în timp ce în Franța, salariul minim, aflat la un nivel înalt, a dus la o pierdere de locuri de muncă. Există, de asemenea, diferențe între cele două state, în ceea ce privește salariul orar sau raportul între joburile cu timp parțial de muncă.

Franța are un deficit structural ridicat și un nivel mai mare al datoriei publice. Cheltuielile publice sunt mai dficil de controlat în Franța, în comparație cu Germania. De exemplu, din anii 90 până în acest moment, cheltuielile publice au fost mai mari în Franța ca procentaj din PIB, ajungând anul trecut la 56% din PIB și la numai 44% din PIB, în Germania.

Totodată, companiile cu capital de stat sunt mult mai prezente în economia franceză decât în cea germană, în industrii importante precum gaz, electricitate, transport aerian.

Una din concluziile studiului este că, în pofida avantajelor, economia germană, care se bazează pe exporturi, ar putea fi afectată într-o măsură mai mare decât cea a Franței, în cazul creșterii tensiunilor comerciale din economia globală.

Franța-Germania. Comparații, diferențe și asemănări economice