Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Când doi miniștri ai finanțelor se ceartă, istoria recentă își spune cuvântul

finante.jpg

Când doi miniștri ai finanțelor se ceartă, istoria recentă își spune cuvântul.
Când doi miniștri ai finanțelor se ceartă, istoria recentă își spune cuvântul
Image source: 
site-ul Ministerului Finanțelor

Ieri, în cadrul unei conferințe de specialitate, am asistat la un schimb de replici între actualul ministru al finanțelor, Eugen Teodorovici, și Daniel Dăianu, actualul președinte al Consiliului fiscal, și fost ministru al finanțelor. Nu intru în tema polemicii, dar discuția în contradictoriu m-a inspirat să trec în revistă câțiva alți foști miniștri ai finanțelor care s-au aflat, de-a lungul timpului, în guvernele României. Am aplicat regula care spune că apelăm doar la ce și cine a mai rămas în memorie, după ce am uitat aproape totul.

Așadar, primul ministru al finanțelor, după anul 1990, de care îmi amintesc este Theodor Stolojan. Promovat destul de rapid premier, la Stolojan nu se poate uita rictusul acela nemaivăzut până atunci, în democrație. Theodor Stolojan era primul om politic care atrăgea atenția asupra degradării rapide a situației financiare a României și a rămas în memorie prin măsura, de neimaginat astăzi, a naționalizării valutei companiilor. A fost o decizie complicată pentru vremuri complicate. Dar, Stolojan mai rămâne în memoria colectivă și cu celebra scenetă jucată alături de Traian Băsescu, când „i-a stors” acestuia o lacrimă, atunci când i-a predat ștafeta de candidat la președinția României.

A urmat Florin Georgescu. Cunoscut și acum, când face parte din conducerea Băncii Naționale, ca un economist de stânga, Florin Georgescu a „cocoloșit” companiile de stat. Le-a dat subvenții, a amânat restructurarea lor până au acumulat datorii insuportabile la bugetul de stat și la partenerii de afaceri. Să nu uităm perioada aceea îngrozitoare în care arieratele sufocau, pur și simplu, economia. Din dorința de a salva întreprinderile de stat, șeful finanțelor le-a îngropat într-un munte de datorii.

Vine, la rând, Mircea Ciumara. Era un tip veșnic încruntat, cu o mustață neagră, aproape fioroasă, care ascundea, totuși, un tip de-a dreptul hâtru, dacă nu jovial. Ciumara a rămas, oarecum nemeritat, în memoria contemporanilor cu o expresie cinică, prin care spunea că mai bine mor o mie de oameni acum, decât un milion mai târziu, referindu-se la nevoia economiei de a trece printr-o reformă radicală. În ciuda acestei scăpări, Mircea Ciumara a încercat să facă, în mod transparent, o reformă a companiilor de stat. Vremurile erau tulburi, programele cu Banca Mondială de restructurare a industriei și agriculturii românești creaseră liste întregi cu sute de firme de stat care trebuiau privatizate, restructurate sau închise. Ciumara a rezistat cu brio unor presiuni de neimaginat astăzi.

A urmat tânărul Mihai Tănăsescu. Legenda spune că era singurul ministru din guvernul de atunci care îndrăznea să îi spună„Nu!” premierului Adrian Năstase. Mihai Tănăsescu și-a continuat cariera în instituțiile financiare internaționale, până când a fost întreruptă brusc, se pare din motive de cercetare penală.

Vine rândul lui Ionuț Popescu. Un ministru al finanțelor care a rămas în memorie prin două gesturi: a introdus cota unică, de 16%, și s-a opus premierului de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, să mai aloce subvenții pentru salarii întreprinderii Tractorul din Brașov. De altfel, gestul l-a costat funcția.

De Gheorghe Pogea își mai amintește cineva? Doar două lucruri rețin: că era inginer și că a introdus impozitul minim pentru companii. Adică, o firmă făcea, nu făcea afaceri; făcea, nu făcea profit, plătea impozit. Zeci de mii de firme mici s-au închis ca urmare a acestei măsuri.

A urmat Gheorghe Ialomițianu, un om care venea din sistem, lucrase în administrația fiscală, și a reușit să gestioneze o criză bugetară și economică extrem de complicată. Memoria reține că a primit un titlu onorific de la o prestigioasă revistă economică internațională. Nici acum nu știu dacă a fost un premiu „pe bune” sau un pic „aranjat”.

Să încheiem cu echipa contemporană. Darius Vâlcov, no comment. Ionuț Mișa nu mă poate face să uit că a anunțat desființarea pilonului doi de pensii și, de asemenea, este de reținut o prestație a sa în lacrimi la o emisiune de televiziune.

Precizare: acest material a fost realizat doar pe baza memoriei, fără consultarea Google. Îmi cer scuze, anticipat, de la persoanele omise sau de la eventuale feste pe care mi le-a jucat memoria.

Întrebarea tulburătoare este: ce vom reține, peste câțiva ani, din prestația actualului ministru al finanțelor, Eugen Teodorovici?

Când doi miniștri ai finanțelor se ceartă, istoria recentă își spune cuvântul (AUDIO)