Procedura de deficit excesiv: sancțiunile nu vin automat

Aceasta este a doua oară în ultimii zece ani când deficitul public al României depășește 4% din PIB. In 2011, după avertismentele Comisiei Europene și pe un fundal mai clement din cauza crizei, România nu a fost sancționată. 

Dacă cifrele se confirmă în viitoarea perioadă, Comisia Europeană poate secționa România, dar pentru moment riscul este teoretic. Aceasta ar veni după mai multe semnale de alarmă trase la Bruxelles la analizele făcute de Comisia Europeană în ultimii doi ani. 

Dar se poate ca, odată ce bugetul 2020  au fost analizate și împreună cu el și măsurile de corecție imaginate de guvern, la nivel politic Comisia să ia decizia că mai așteaptă. In acest caz, o atenționare ar putea fi trimisă. 

E cale lungă pâna când o țară să intre în procedura de deficit excesiv. Ungaria și altele s-au aflat pe vremuri în această situație limită care poate duce pâna la amendă și chiar pierderea unui procentaj din fondurile structurale. 

De fapt anul acesta este pentru prima dată din 2002 când nicio țară a zonei nu se află în deficit declarat. Cu toate acestea, Franța, Belgia, Italia și Spania se apropie de o situație potențial gravă și pun în pericol zona euro.

Comisia Europeană verifică periodic doi parametri ai sănătății financiare: deficitul public și deficitul structural. După criza greacă și criza economică și financiară europeană din 2008, cel de-al doilea este menit să evite, în mare, falimentul statului. Deficitul public trebuie menținut sub pragul de 3% din PIB, iar cel structural sub 0.6% din PIB (datoria suverană nu trebuie să depășească 60% din PIB).

Cu mici excepții, nicio țară nu reușește să se încadreze tot timpul în acești parametri. Pentru moment, Belgia cere mereu derogări din cauza deficitului său structural (mai grav decât cel public) , iar Italia se încăpățânează să nu schimbe nimic.

Comisia Europeană acordă termene extinse și face adesea concesii guvernelor când explicațiile lor sunt fondate și când se întrezărește posibilitatea ca situatia să fie relativ repede îndreptată. In cazul Italiei, Comisia a făcut un gest pur politic.

Acestea fiind zise, comisia Juncker, care iese acum din scenă , a fost extrem de flexibilă în aceastaa privință. Se prea poate ca viitoarea echipă, cea a Ursulei von der Leyen, să fie mai puțin îngăduitoare – totul depinde de cum merg relațiile politice între Bruxelles și capitale. 

In fine, o procedură de infracțiune nu se traduce automat prin sancțiuni, ci prin programe de redresare la care Comisia aduce ajutor iar statele membre se arataa uneori și ele flexibile când iau decizia finală.