O incursiune în economia interbelică a României

Astfel, în deceniul al doilea al secolului trecut, România se afla, la nivel european, pe locul nouă, din punctul de vedere al suprafeței teritoriale. România era devansată de Germania, Franța, Italia sau Polonia. În clasamentul numărului de locuitori, România era pe locul șapte în Europa și avea o densitate de 59 locuitori pe kilometrul pătrat, jumătate față de state precum Germania sau Italia.

La începutul secolului trecut, România era o țară preponderent agrară. Cifrele o arată. În 1930, la recensământ, 80% din populația României trăia în mediul rural și 78% din populația activă lucra în agricultură. În alte câteva state europene proporția era mai redusă: Ungaria – 50%, Franța – 35%, Italia – 35%, iar Germania – 29%.

Suprafața agricolă cultivată era dominată de porumb, 35% din total, și de grâu, 28%. România avea o pondere de 8% din exporturile mondiale de grâu și o importantă suprafață arabilă. Din acest punct de vedere, România se afla pe locul șase la nivel european, pe primele locuri erau Ungaria, Italia, Germania și Franța.

După primul război mondial, agricultura românească se bazează cu precădere pe munca femeilor, iar modernizarea, prin introducerea tractoarelor, întârzie. Astfel că, deși producția agricolă este una dintre cele mai mari din Europa (cu precădere la porumb și grâu), randamentele sunt cele mai mici din statele agricole ale Europei pentru care există date. La multe culturi, randamentul producției era la jumătate față de Germania.

Producția agricolă românească era o importantă marfă pentru export. Între cele două războaie mondiale, în anul 1924, România a avut excedent comercial, în timp, ce anul următor, în 1925, a înregistrat un ușor deficit comercial, mult mai mic decât alte state europene.

Dar, exporturile erau realizate cu precădere cu materii prime. În lucrarea „Bogăția României”, Nicolae Xenopol, arăta: „Exportăm mărfuri grele, voluminoase, în timp ce străinătatea ne trimite mărfuri scumpe și care au un volum mic. Un vagon de grâu de 1.000 de kilograme este necesar pentru a plăti un ceas care cântărește 100 de grame, un automobil de lux este echivalentul venitului obținut pe un teren de 300 de hectare”.

În perioada 1929-1938, România înregistrează o creștere considerabilă a producției industriale, comparativ cu alte state europene. Extragerea și prelucrarea petrolului au avut un rol important în dezvoltarea industriei. Doar că, prin Tratatul de la București din mai 1918, Germania a obținut monopolul asupra exploatărilor de petrol din România pentru o perioadă de 90 de ani, iar o treime din necesarul de țiței al Germaniei venea din România.

În anul 1938, vestea bună era că România avea excedent comercial, spre deosebire, de exemplu, de Franța care înregistra deficit al comerțului exterior. Vestea mai puțin bună era că exporturile României se bazau pe acordurile cu Germania de comerț cu petrol, cereale și alte materii prime. Astfel, 50% din exporturile României aveau ca destinație Germania. De altfel, în anii 1935-1939, România atingea cel mai înalt nivel al produsului intern brut, atât ca valoare nominală, cât și pe cap de locuitor, din perioada 1920-1947.

După al doilea război mondial, România, ca și întreaga Europă, intră într-o lume și o economie divizată în care regulile sunt complet diferite de cele din perioada interbelică. În concluzie, există destule asemănări între economia românească din anii de după Marea Unire și cea de astăzi.

Rubrică realizată cu sprijinul CERTINVEST - Societate de Administrare a Investițiilor.