Fascinanta poveste a luptei pentru bani a fraților Micula cu statul român

Povestea începe cu mulți ani în urmă. Mai exact, în anul 1998, România a adoptat o ordonanță de urgență prin care se acordau investitorilor în zone defavorizate o serie de facilități fiscale. Printre care, scutirea de la plata taxelor vamale, a taxei pe valoarea adăugată pentru utilaje, restituirea taxelor vamale pentru importul de materii prime plus scutirea de la plata impozitului pe profit.

Ideea a fost generoasă, realizarea sub orice critică. În acea perioadă, economia românească traversa o dură restructurare a companiilor de stat. În același timp, existau deja zone monoindustriale în care problemele sociale erau complicate. De aceea, ideea atragerii investitorilor în zone defavorizate era de înțeles.

A ieșit, însă, altceva, în sensul că veteranii businessului își aduc aminte cum unii „băieți deștepți” și-au făcut o firmuliță într-o zonă defavorizată, au importat „la greu” materii prime și utilaje fără taxe pe care le-au utilizat în fabrici din cu totul alte regiuni geografice.

Dincolo de aceste practici, frații Micula au dezvoltat în regiunea defavorizată Ștei, din județul Bihor, mai multe fabrici de băuturi răcoritoare, băuturi alcoolice și alimente. În anul 2000, România începea procesul de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană, iar patru ani mai târziu a apărut legislația privind ajutorul de stat, care, printre altele, anula și facilitățile din zonele defavorizate. Intrarea României, în anul 2007, în Uniunea Europeană acutizează tema ajutorului de stat și o aduce în context european.

Un fapt care trebuie menționat este că frații Micula au cetățenie suedeză, deci sunt considerați investitori suedezi și, în plus, în anul 2002, România încheie cu Suedia un tratat de promovare și protejare a investițiilor. Important este că prin acest tratat, litigiile investitorilor suedezi (deci și ale fraților Micula) cu statul român se puteau judeca la ICSID, tribunalul de pe lângă Banca Mondială.

Ceea ce se și întâmplă. În anul 2008, tribunalul admite cererea fraților Micula. Motivul este că statul român nu a acordat facilitățile fiscale până la termenul înscris în actul normativ, adică până în anul 2009.

Începe un lung proces în care, trebuie menționat, intervine și Comisia Europeană. Experții Comisiei susțin că facilitățile acordate în anul 1999 contravin legislației europene privind ajutorul de stat. Iar aplicarea de România a normelor europene impunea renunțarea la facilitățile regionale acordate investitorilor. Mai mult, reprezentanții Comisiei Europene susțin în cadrul procesului că o decizie în favoarea investitorilor ar însemna de fapt un nou ajutor incompatibil cu tratatul Uniunii Europene.

Cu toate acestea, după un proces îndelungat, tribunalul de pe lângă Banca Mondială a decis că România trebuie să plătească despăgubiri către frații Micula în valoare de aproximativ 178 milioane euro.

A urmat un șir lung, care durează de cinci ani de zile, de anulări, de suspendări, de cereri de intervenție, de executări, de contestări, de respingeri a contestațiilor și așa mai departe. Informațiile publice arată că, până acum, frații Micula au primit 10 milioane euro și le-au fost transferați într-un cont blocat încă 106 milioane euro. În rest, nu sunt decât încurcatele ițe ale justiției.

Rubrică realizată cu sprijinul CERTINVEST - Societate de Administrare a Investițiilor.