Detașarea de la privat la stat. O metodă inventată pentru clientela de partid

Este limpede că toată lumea își dorește ca experiența din sectorul privat, atunci când este cazul, să fie aplicată și împărtășită și în sectorul public. Dar, acest lucru trebuie făcut în mod transparent și corect.

Eventual, pe două căi. Fie, prin angajarea efectivă a specialistului din sectorul privat pe o perioadă determinată. Fie, prin angajarea pe proiecte concrete, modelul find cel al economiei colaborative. Cum se întâmplă, de exemplu, în unele cazuri, cu societăți de avocatură. Există și soluții prin care companii sau persoane sunt angajate pentru derularea de proiecte publice, cu obiective clare și cu criterii de performanță asumate de ambele părți. Acestea sunt variantele corecte.

În locul acestora, de câțiva ani, guvernele au aplicat metoda șmecherească a detașărilor din sectorul privat la instituții publice.

Acum s-a aflat că nu în puține cazuri, modelul de detașare era următorul. Angajatul din zona privată primea o creștere substanțială de salariu, pe termen scurt, adică pentru o lună sau două. După această perioadă, urma detașarea la o instituție publică, acolo unde era încadrat cu același salariu ca în zona privată. În felul acesta, s-a ajuns la aberații. De la o soluție accidentală a devenit o regulă.

De fapt, s-a creat o metodă incorectă de a angaja, cu salarii mari, în instituții publice, personaje foarte diverse cu diferite conexiuni politice sau în administrație.

Excepția a devenit regula. Conform informațiilor publice care provin de la actorii politici, în acest moment, există aproximativ 38.000 persoane detașate din sectorul privat în cel public. Numărul este foarte mare și la el s-a ajuns în câțiva ani în care mecanismele de interese au fost bine unse și bine puse la punct.

Putem raporta cele 38.000 de detașări la un milion sau la un milion și jumătate de funcționari publici (nu este clară cifra nici acum) și chiar dacă pare puțin, este foarte mult. Pentru că aparatul public are nevoie de funcționari de carieră, de un plan de personal, de instituții care să pregătească și să consolideze funcționari publici profesioniști. „Traseismul” de la privat la stat nu ajută pe nimeni și cu atât mai puțin sectorul public.

O problemă pare a fi la Ministerul Afacerilor Externe, acolo unde, afirmă premierul Orban, jumătate din personalul misiunilor diplomatice este transferat din sectorul privat.

De neînțeles. Ori politica de personal a Ministerului de Externe a fost execrabilă sau mai exact nu a existat. Ori s-a făcut totul pentru a se ajunge în această situație.

Scuza că nu s-a găsit personal care să fie angajat în misiuni diplomatice nu poate fi acceptată. Cu atât mai mult cu cât Ministerul de Externe are unele dintre cele mai mari salarii din sectorul public.

Și mai sunt câteva întrebări: are sectorul privat mai muți diplomați decât cel public? Sunt ei mai pregătiți decât diplomații de carieră? Să fim serioși!

Este nevoie în sectorul public de specialiști de calitate din sectorul privat. Dar ei trebuie să ajungă acolo transparent și legal. Nu prin mișmașuri de partid și de interese personale.

Rubrică realizată cu sprijinul CERTINVEST - Societate de Administrare a Investițiilor.