Cum să arunci banii pe fereastră. Ajutoare de așa-zisă salvare pentru firme de stat

Este foarte probabil să fie bani aruncați degeaba. Dacă pentru Complexul Energetic Oltenia se mai poate vorbi de o logică a eliberării unui împrumut de urgență, în ceea ce privește Tarom acordarea unor noi fonduri este greu de înțeles.

Complexul Energetic Oltenia are, în acest moment, o poziție specială în economie. Produce aproape un sfert din energia României și are 13.000 de angajați. Cu astfel de cifre nu este de glumit. Doar că, în acest moment, complexul energetic este în dificultate. Certificatele verzi, aferente anului trecut, pe care compania trebuie să le cumpere, sunt în valoare de 1,2 miliarde lei. Cu banii primiți de la stat ca ajutor de urgență compania își poate cumpăra certificate verzi. Dar, doar atât.

Ce se va întâmpla după aceea? Pentru că împrumutul va trebui rambursat în șase luni. Ceea ce este de-a dreptul imposibil. În plus, firma ar trebui să implementeze un program de decarbonare și de restructurare care să facă trecerea de la producția bazată pe cărbune la cea care folosește gazul natural.

Este puțin probabil că un astfel de program poate să înceapă în șase luni. Ideea este că dacă firma nu va reuși să ramburseze împrumutul de urgență în șase luni va trebui să prezinte un program de restructurare. Complicat.

În ceea ce privește Tarom, împrumutul de urgență nu are niciun sens. Este o companie aflată în derivă financiară de foarte mulți ani, care a schimbat conducerea pe bandă rulantă fără ca rezultatele să se îmbunătățească. Tarom se confruntă cu un deficit acut de lichidități din cauza creșterii puternice în ultimii ani a costurilor de exploatare ca urmare a îmbătrânirii flotei. În absența ajutorului, Tarom nu va mai putea să își achite obligațiile de plată și să își mențină activitatea.

Oficialii români explică situația de la Tarom prin faptul că flota este îmbătrânită. Este mai mult decât atât. De foarte mult timp, și indiferent cât de nouă a fost flota Taromului, compania a pierdut. Piață, destinații și bani. De aceea este greu de crezut că un ajutor de urgență va rezolva o problemă care s-a acutizat.

Cel mai probabil Tarom va ajunge după șase luni să intre într-un program de restructurare. Tot răul spre bine, pentru că la un moment dat trebuie tăiată „coada pisicii” și la compania aeriană națională.

De altfel, România a mai ratat de câteva ori acordarea de ajutoare de stat. Cele mai recente situații au apărut la Compania Națională a Uraniului și la CFR Marfă.

Acum, statul trebuie să recupereze ajutorul de stat, în valoare de 13 milioane euro, pe care l-a acordat companiei producătoare de uraniu, în anul 2016. Atunci, firma a avut nevoie de un ajutor de salvare. Împrumutul nu a fost rambursat în șase luni, așa cum spun regulile europene privind ajutorul de stat, iar planul de restructurare prezentat în anul 2017 nu s-a îndeplinit și nu respectă regulile pieței. Deci, după trei ani de la lansarea planului de restructurare, România trebuie să recupereze cele 13 milioane euro acordate ca împrumut de urgență.

La fel se întâmplă și cu CFR Marfă. Aici suma de recuperat este imensă, ajunge la 570 milioane euro, care provin din ștergerea unor datorii și acordarea unui ajutor de stat cu ocazia încercării de privatizare a companiei din anul 2013.

După cum se poate vedea ajutoarele de stat nu sunt foarte folositoare companiilor aflate în dificultate. Absolut incorect față de banii contribuabililor este, însă, jocul cu fondurile bugetului. Banii se pierd, iar companiile eșuează.

Rubrică realizată cu sprijinul CERTINVEST - Societate de Administrare a Investițiilor.