Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Criza COVID: "Statul nu trebuie să devină jucător. Cu siguranță nu e cazul să mai facem acum investiții în stadioane și panseluțe"

stock-exchange-4880802_1920.jpg

Image source: 
pixabay.com

Comisia Europeană a aprobat recent mai multe scheme de ajutor de stat propuse de statul francez, pentru a mai reduce din impactul economic al pandemiei de coronavirus. Franța va aloca așadar din bani proprii, cu acordul executivului comuniatr, în jur de 300 de miliarde de euro companiilor care se zbat, atât grupurilor mari (Renault, Air France sau Orange), precum și companiilor mai mici.

Este criza COVID-19 o ocazie pentru stat să-și salveze companiile care înainte erau decapitalizate și în pragul închiderii? Cum ar trebui cheltuiți banii, dincolo de urgențele sanitare? 

 

Statul nu trebuie să devină un jucător, răspunde la RFI profesorul de economie Cristian Păun. Prioritare rămân, în evaluarea sa, susținerea populației și a mediului privat, DAR și o regândire a cheltuielilor, contiună Cristian Păun, care vizează inclusiv pensiile speciale:

Cristian Păun: Deocamdată, aceste ajutoare de stat trebuie să fie gradual aruncate în economie. Nu știm ce se întâmplă cu criza care vine. Din ce am văzut, deocamdată, guvernul a decis foarte bine partea de șomaj tehnic. Cu siguranță că se susține din bugetul de stat. Este o formă de a ajuta economia, mai ales de a ajuta persoanele fizice astfel încât veniturile lor să nu fie semnificativ afectate. Este clar că se acționează pe partea cealaltă pentru anularea unor costuri fixe din existența oamenilor. Mă refer la ratele bancare. În momentul de față există o discuție foarte avansată vis-a-vis de capitalul de lucru pentru firme. Zilele acestea se va finaliza procedura la nivel de fond și de bănci, astfel să se poată acorda un capital de lucru cu dobândă zero, comision de acordare zero, timp de acordare foarte rapid. Să vii să arunci acum ajutoare de stat de tipul „ia niște bani, dragă firmă și du-te cu ei acasă”, este problematic din punctul meu de vedere. Noi ar trebui să susținem doar pe cei care se reîntorc în producție și să susținem, deocamdată, veniturile oamenilor. Firmele, teoretic, pot intra într-o conservare de două, trei luni și își pot relua activitatea cu aceleași active, mașinării, echipamente de la cel moment.

Reporter: În primă fază obiectivul este protecția socială. Și s-au luat măsuri. Însă, în egală măsură, criza COVID nu e o oportunitate pentru statul român să își recapitalizeze sau să își revitalizeze anumite companii de stat, de exemplu din producția industrială?

C.P: Eu rămân la ideea că nu, pentru că o economie de piață rămâne o economie de piață în care rolul de jucător al statului trebuie să fie foarte limitat. Nu ar trebui să tragem o concluzie falsă de pe urma acestei criză că trebuie să întărim rolul de jucător al statului. Nu are nevoie statul să construiască fabrici de măști de față. Are nevoie să faciliteze accesul rapid la resurse de capital și să construiască antreprenorul privat toate aceste lucruri, participând apoi la toate aceste licitații cu spitale de stat, private, cu farmacii, cu toată lumea care este interesată să cumpere.

Rep: Până să vină pandemia de coronavirus ne uitam spre polonezi, cu o oarecare ciudă, îmi permit să spun, pentru că știam că statul polonez își ajută fermierii, producătorii de lapte și îi subvenționează masca. Au găsit ei o formulă. Era un fapt acesta. Statul poate să aibă în vedere o schemă de ajutoare de stat pentru producția agricolă?

C.P: Da, similar IMM-urilor din zona producției industriale se pot adăuga subvenții, care există în momentul de față, dinspre Uniunea Europeană, se pot adăuga sume suplimentare. Noi le dăm din ceva. Le dăm din bugetul de stat, din deficit, în mare parte și din datorie. Mai ales din deficit în perioada aceasta când nu se plătesc taxe, impozite și se sugerează, pe bună dreptate, amânafrea acestor plăți. O bună perioadă nu o să vedem venituri la bugetul de stat. Însă, o să vedem tot felul de cheltuieli, pe care, din punctul meu de vedere, trebuie să le temperăm și trebuie să le alocăm strict unde este neapărat nevoie.

Rep: Dați-mi un exemplu scurt de cheltuială pe care o considerați inutilă la acest moment sau exagerată.

C.P: Putem să spunem, de exemplu, că avem cheltuieli foarte mari cu acele pensii speciale. Putem să avem în vedere o plafonare, mai ales a pensiilor mari și foarte mari. Asta poate fi o idee. Putem să vorbim despre tot felul de investiții care pot fi deocamdată temeprate. „Prima casă” ar fi un astfel de program. Lumea în perioada următoare nu o să își cumpere case. Am auzit tot timpul de un program de tip „Rabla”. Lumea în perioada următoare nu o să își cumpere semnificativ mașini electrice sau treburi de tipul acesta. Atunci, banii alocați în zona asta pot fi eliberați pentru lucruri de care avem neapărat nevoie, acele ventilatoare pulmonare sau echipamente de protecție în spitale. Cu siguranță nu e cazul să mai facem acum investiții în stadioane, locuri de joacă în parcuri, panseluțe și ronduri. Toți banii de acolo trebuie alocați spre alte tipuri de cheltuieli. 

Rep: Dacă ajungem la un deficit de 5% – 6% sau cât va fi el la final, cât timp e necesar pentru a reveni în matca de dinainte de pandemie? Cât timp ne va lua să ne revenim?

C.P: Totul depinde de ce tipuri de cheltuieli facem în momentul de față pe acel buget. Sunt anumite cheltuieli pe care nu le poți scădea ușor. Sunt cheltuielile cu salarii, cu pensii, cu drepturi de acest tip, care o dată acordate, nu mai pot fi foarte ușor constituțional luate înapoi. Am pedalat foarte mult pe acel gen de cheltuială înainte de criză. Ba mai mult, veniturile fiscale vor scădea pentru că mulți nu o să le mai plătească neavând activitate economică. Din punctul meu de vedere, trebuie să fim foarte atenți la ce tipuri de cheltuieli generăm în perioada următoare și tocmai de aceea este mult mai sănătos să încurajezi ințiativa privată să investească, să preia din activitatea economică și nu să faci tu astfel de eforturi bugetare să produci. Până la urmă, orice se poate produce de către sectorul privat.