Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cine își dorește plafonarea prețurilor?

preturi.jpg

Image source: 
pixabay.com

De la debutul crizei sanitare, o idee dă târcoale României: plafonarea prețurilor. Ideea a fost justificată odată cu creșterea exponențială a prețului măștilor de protecție și a produselor dezinfectante. Trebuie spus că România nu a fost singura țară în care a avut loc explozia prețurilor acestor produse. Înainte de economia autohtonă, acest fenomen apăruse și în alte state europene.

Era limpede că ne aflam într-o situație extremă, în care raportul dintre cerere și ofertă era complet dezechilibrat. Adică, într-un timp foarte scurt, la nivel european, cererea de măști de protecție a explodat, în timp ce oferta era la același nivel.

Cum poți răspunde în fața unei disproporții uriașe între ceea ce se poate vinde și ceea ce se dorește a se cumpăra? Pot fi mai multe soluții. Una dintre ele, care a aprins imaginația și dorința unei părți a populației, este plafonarea prețurilor la produsele deficitare sau la mărfurile de bază.

Este greu de spus câți români cred în plafonare și câți sunt împotrivă. Ieri, în ședința de guvern, ministrul agriculturii, Adrian Oros, a spus răspicat că plafonarea prețurilor la raft este o mare prostie! Scurt și la obiect.

Adrian Oros a adăugat că strategia Ministerului Agriculturii pentru limitarea creșterii prețurilor este de a avea un dialog continuu pe filiera de produs, adică cu producătorii, procesatorii și comercianții. Prin aceste negocieri se încearcă ținerea sub control a marjei de profit pe întregul lanț comercial, astfel încât prețurile să nu crească, iar profiturile să fie la niveluri rezonabile.

După declarația tranșantă a ministrului agriculturii am luat pe pagina rețelei sociale, pulsul prietenilor virtuali față de tema plafonării prețurilor. Fără a avea pretenția că experimentul este reprezentativ, mi s-a părut interesant pentru reacțiile pro și contra.

Așadar, argumentul cel mai important pentru blocarea prețurilor este cel al creșterii lor la anumite produse. Cititorii au dat și câteva exemple: o conservă de fasole costă șase lei, ceea ce este considerat prea mult, o cutie de mănuși de protecție costă 99 de lei, de la 20 lei, o mască de protecție costă șapte lei de la 20 de bani, iar prețul unui kilogram de cartofi a urcat de la 2,5 la 9 lei. Un alt cititor aduce o completare: un kilogram de cartofi costă la producător 3 lei, iar într-o piață din București ajunge la șase-șapte lei. Dacă avem noroc să îi găsim la acest preț.

Dezbaterea pe tema prețului cartofilor aduce aminte că în multe perioade de timp, acest produs era un adevărat campion al inflației, creșterea prețului fiind una record și depășind cu mult rata inflației. Deci, chiar și în vremuri normale, prețul cartofilor ieșea din tipare, ceea ce înseamnă că este o problemă fie de producție, fie pe lanțul de aprovizionare.

Argumentele în favoarea plafonării prețurilor sunt cele legate de creșterea lor exagerată, de specularea unui moment de criză. În replică, există și opinii solide împotriva blocării prețurilor.

Acestea sună astfel: Constituția prevede că România are o economie de piață, iar economia de piață intră în flagrantă contradicție cu plafonarea prețurilor; trebuie pedepsite abuzurile și speculanții, dar economia trebuie lăsată în pace. Este penibil că din când în când apar tot felul de idei despre introducerea mercurialului sau a unor interdicții, crede un cititor.

Un alt argument vine de dinainte de anul 1989, atunci când România avea mercurial, dar nu avea marfă. Există și un răspuns legat de diferența dintre prețul cartofilor din curtea producătorului și cel din piață, respectiv costul transportului.

În fine, este adusă în discuție și o explicație mai elaborată și anume că orice intervenție a statului asupra prețului îi va face pe producători și pe comercianți să își vândă marfa în statele vecine, acolo unde prețul nu este plafonat.

După cum se poate observa, argumentele împotriva plafonării sunt mai multe și mai solide. Nu este un sondaj de opinie reprezentativ. Dar, chiar și așa, după cum spuneau romanii, vocea poporului este vocea zeilor.

Rubrică realizată cu sprijinul CERTINVEST - Societate de Administrare a Investițiilor.