Cum ajuți salariații afectați de criză? Direct, ca în SUA, sau prin companii, ca în România?

bills-496229_1280.jpg

Cum ajuți salariații afectați de criză? Direct, ca în SUA, sau prin companii, ca în România?
Cum ajuți salariații afectați de criză? Direct, ca în SUA, sau prin companii, ca în România?
Sursa imaginii: 
Pixabay (ilustrație)

Una dintre controversele aflate în plină dezbatere publică este cea privind metodele cele mai bune de stimulare a economiei. De fapt, mijloacele folosite nu sunt atât de diferite, ba chiar în cele mai multe cazuri ele sunt foarte asemănătoare. Este clar că toată lumea a luat până acum o serie de măsuri și de decizii. Este vorba despre guverne, bănci centrale și instituții financiare internaționale.

Deosebirile dintre planurile de ajutorare a economiei nu sunt foarte mari, deși există. Mai întâi de toate, diferă cifrele. Marile bănci centrale, din Statele Unite și din zone euro, au anunțat planuri de a injecta în economie mii de miliarde de dolari sau de euro.
 
La fel, Statele Unite ale Americii, cea mai mare economie a lumii, au dezvoltat un program de câteva mii de miliarde de dolari. Germania și Franța, cele mai mari economii europene, au gândit pachete de susținere a economiei de sute de miliarde euro. Deci, sumele puse în joc diferă între statele Uniunii Europene în funcție de mărimea economiei, a produsului intern brut, dar și de forța bugetară pe care o au statele.
 
În ceea ce privește susținerea companiilor, în esență, măsurile luate de state sunt asemănătoare și se referă la acordarea unor asigurări sociale pentru angajații trimiși în șomaj tehnic sau chiar în șomaj. Pentru companii există un set de facilități de creditare sau de garantare.
 
O a treia categorie de decizii se referă la relația dintre debitori, persoane fizice și juridice, și bănci. Cele mai multe state au acordat o perioadă de amânare a plății ratelor bancare.
 
În fine, o altă categorie de măsuri este legată de plata taxelor, impozitelor și contribuțiilor către bugetul de stat. La acest capitol, deciziile au fost asemănătoare, în sensul că unele state au hotărât o amânare a obligațiilor fiscale pe o anumită perioadă fără ca firmele să plătească penalități sau să le poată fi poprite sau executate conturile.
 
Cel mai mult a atras atenția programul american. Este vorba despre bani acordați direct cetățenilor. Astfel, programul gândit de administrația Trump și aprobat de Congres alocă sume de bani de la stat în funcție de veniturile obținute de beneficiari. Astfel, fiecare angajat afectat de criza coronavirusului va primi 1.200 dolari plus 500 dolari pentru fiecare copil aflat în întreținere. Suma este redusă proporțional pentru angajați sau pentru liber profesioniștii care câștigă între 75.000 și 99.000 dolari pe an, iar cei cu venituri anuale mai mari de 100.000 dolari nu primesc nicio indemnizație prevăzută în program.
 
În total, costurile programului pentru gospodării vor ajunge la 290 miliarde dolari. La acesta se adaugă un alt program dedicat șomerilor, care vor primi un ajutor de 600 dolari pe săptămână. În același timp, criteriile pentru admiterea ca șomer vor fi relaxate, iar ajutoarele în bani vor fi plătite pentru o perioadă de 13 săptămâni. În total, programul va costa aproximativ 260 miliarde dolari.
 
Desigur, acesta este exemplul celei mai mari economii lipsită parțial de presiunea deficitului bugetar și care, iată, adoptă o serie de măsuri inovative într-o situație de criză.
 
Programul american i-a inspirat și pe unii analiștii din țară care au cerut aplicarea aceluiași principiu și în economia autohtonă. Adică, s-a cerut ca statul să plătească direct sumele de bani către salariați sau către persoanele fizice autorizate afectate de criză și nu către companii. Sună logic și foarte pragmatic. Este vorba despre salariații care au contractele de muncă suspendate, care au fost trimiși în șomaj tehnic sau chiar în șomaj.
 
Numai că, au explicat autoritățile, nu se poate aplica această metodă, pentru că în România nu toți cetățenii au un card sau un cont bancar. Ceea ce ne arată că acum, într-o situație critică, se răzbună lipsa de dezvoltare a mijloacelor electronice de plată.
 
Așadar, diferențele esențiale dintre programele de stimulare a economiei sunt date de nivelul sumelor, dar și de capacitatea instituțiilor publice de a implementa programele și a companiilor private de a accesa facilitățile. Din aceste puncte de vedere, România nu are cele mai bune experiențe.
 
 
Rubrică realizată cu sprijinul CERTINVEST - Societate de Administrare a Investițiilor.
 
Cum ajuți salariații afectați de criză? Direct, ca în SUA, sau prin companii, ca în România?