Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Salvarea economiei europene post Covid19: sarcina imposibilă a UE?

p008484003.jpg

euro 2020
Denumirea de coronabonds a devenit peiorativă, dar ideea poate fi păstrată
Image source: 
European Union 2020

Miniștrii de finanțe ai zonei euro reiau astăzi 7 aprilie discuția despre amortizarea șocului economic al pandemiei si eventuala relansare economică, dar punctul de plecare nu a avansat mai deloc în ultimele două săptămâni. Mulți prevăd un nou eșec al discuțiilor care vor ajunge la un moment dat din nou pe masa sterilă a liderilor UE.

ACTUALIZARE După 14 ore de discuții infructuoase, videoconferința Eurogrup va fi reluată joi. Miniștrii ar putea conveni asupra unui ajutor combinat între Mecanismul European de Stabilitate și programul SURE, cu toate că Italia nu vrea sa renunțe la ideea de coronabonds. Franța, crezând că face bine, a lansat public vestea existentei nedovedite a unui pact franco-german, când de fapt a fost împinsă de Germania sa flexibilizeze poziția Italiană. Pâna acum, încercarea nu a dat roade. 

 

In ultimele două zile oricine își putea aduce o contribuție la ieșirea din impas a făcut-o și nu în cerc restrâns, ci prin toată presa europeană: Klaus Regling , directorul fondului de securitate al zonei euro, Ursula Von der Leyen, președinta Comisiei Europene în total dezacord cu doi din comisarii ei, Paolo Gentiloni și Thierry Breton, Pedro Sanchez, prim ministrul spaniol ca și miniștrii de finanăe german și francez. 

Toată lumea știe deci cum se poate rezolva criza economică care bate la ușă, dar ideile nu merg deloc în același sens. 

Si care ar fi opțiunile? 

Mecanismul European de Stabilitatea fost primul menționat, acest fond de salvare a zonei euro cu o capacitate de împrumut de pâna la 410 miliarde de euro – împrumut garantat însă din bugetul UE și foarte rău de văzut de Germania și Olanda. O linie de credit consolidată de pâna la 240 de miliarde de euro ar putea fi imaginată în cadrul acestui mecanism, ea s-ar putea ridica pâna la 2% din PIB țării care face cererea de credit. 

Apoi, bugetul UE 2021-2027 (încă în curs de negociere) ar putea fi prevăzut cu un mecanism nou de securitate pentru ieșirea din criză –  măsură considerată insuficientă de sudul Europei, dar ideea este vehiculată cu insistență de Ursula von der Leyen.

In contrast cu ideea lui von der Leyen, nouă țări ale zonei euro, în principal Italia, Franța și Spania, cer crearea așa numitelor coronabonds: obligațiuni emise în comun (și deci o mutualizarea a datoriei țărilor zonei euro) pentru a amortiza socul economic. 

Denumirea de coronabonds  a devenit între timp peiorativă din cauza criticilor germano-austriaco-olandeze (ca și cele ale Ursulei von der Leyen) , dar poate fi schimbată fără ca ideea să se piardă. 

Comisarii europeni italian și francez, Paolo Gentiloni și Thierry Breton, și-au prezentat viziunea personală, care nu angajează deci Comisia Europeană, de a crea fonduri ce ar putea emite aceste obligațiuni comune. 

Intre timp, Comisia Europeană a propus cererea unui instrument numit SURE ce ar putea fi dotat cu pâna la 100 de miliarde de euro care, pe termen scurt, ar permite crearea unui fond de șomaj și păstrarea parțială a locurilor de muncă. Acest fond ar putea fi folosit pentru împrumuturi, cu dobânzi preferențiale, statelor care fac cererea. 

Iar Banca Europeană de Investiții(BEI) a dezvoltat deja un plan de 40 de miliarde de euro pentru a susține IMM-urile europene. Miniștrii vor dezbate și mărirea capacității de împrumut a BEI pâna la 200 de miliarde de euro. 

Miniștrii europeni de finanțe au deci un meniu robust de dezbatere astazi când se crede că ei vor lăsa din nou problema în grija liderilor UE. Iar aceștia, la următoarea lor videoconferință, îi vor invita din nou pe miniștrii de finanțe să găsească o soluție...si tot așa...

 
Corespondentul RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghisan