Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Șomaj tehnic pentru bugetari: Da, dar pentru care bugetari?

Ministrul de finanțe, Florin Cîțu, declara, luni seara, că nu există un proiect privind șomajul tehnic pentru bugetari. O declarație suprinzătoare în sensul în care vine la mai puțin de o săptămână după ce premierul Ludovic Orban spunea că Guvernul are în vedere o reglementare care să prevadă intrarea alternativă în şomaj tehnic a angajaţilor de la stat.

 

E reforma potrivită într-un astfel de moment? Și cum se explică schimbările oficialilor de la o saptamana la alta la nivel de declaratii? Andreea Orosz a discutat cu Sorin Ionita, de la Expert Forum:

Sorin Ioniță: Cred că între prima declarație a lui Orban și cealaltă au trecut niște zile și s-au mai gândit. Este o dovadă de realism politic. Încă suferă traumele anului 2010 – 2011 cu tăierile de atunci și scandalul politic care a urmat șiu care se pregătea și aucm să se pună la cale. Ei ar fi plătit un cost politic foarte mare. 

Pe urmă, cred că au luat lucrurile la mână și au văzut realist cum stă situația. Numărul de bugetari din România e neprecizat. Am văzut tot felul de cetățeni care se uită prin Eurostat, fac calcule. Nu știm câți bugetari are România. Nu există. Nu mai umblați cu cifre prostești care oricum nu sunt comunicate de autoritățile românești, ci sunt aproximative. 

Nu știm știm câți angajați au autoritățile locale. Aceste date nu sunt centralizate. Asta și-a dat seama și guvernul. Știi că ai peste 300.000 de cadre didactice și ai zis că astea nu. Sunt peste 100.000 în sectorul sanitar, unde, evident, nu se pune problema, chiar dacă nnu sunt toți în prima linie. 

Mai sunt peste 100.000 la armată și nu se pune problema. Apoi ceilalți cu epoleți, poliție, jandarmi, ISU, nu se pune problema să tai de la ei ceva. Atunci, rămâneau câțiva oameni în ministere și e greu să îi alegi pe ăia care muncesc mai mult de ăia care muncesc mai puțin în perioada asta. Sunt toate acele dosare, milionul de șomaj tehnic, trebuie luate, date în plată procesate. Chiar sunt funcționari care muncesc mai mult zilele astea, iar alții mai puțin, dar era foarte greu să îi alegi. Și mai rămân cei pe care vi i-am zis la început din autoritățile locale, unde nu nu prea știi câți sunt și nu ai o pârghie pe ei. 

Atunci, cred că domnul Cîțu s-a gândit foarte realist să îi lase pe aștia de la nivel local, să le taie banii, pentru că oricum bani în plus nu pot da primăriilor și consiliilor județene și să își facă ei ordine în ogradă. Să i pună în program redus, în șomaj tehnic. Au posibilitatea să o facă și primarii. Există lege. 

Am văzut știre că un consiliul județean PNL la Cluj chiar asta a făcut, o schemă locală prin care să reducă chetuielile, pentru că nu mai au bani și încasările scad, reducând programul de luru sau altfel. Cred că pe linia asta se va merge. Vor lăsa autonomie locală. Să se descurce gestionarii locali pentru că în instituțiile centrale nu prea au de cine se dispensa. Este o afirmație adevărată în proporție de 90%. Pentru restul 10% e și politică la mijloc. 

Reporter: Cum am putea descrie acest proces? E un fel de început de reformă?

S.I: Nu se putea pune problema să facem reformă într-o astfel de criză decât tot ca data trecută, ca în 2010 – 2011. Se știe ce traumatic a fost, ce scandal a fost după aceea ani de zile și ce costuri politice s-au plătit. Într-o criză nu prea poți să faci reforme sofisticate. 

Poți să pui rigla și să spui toată lumea out sau 10% reducere la toți. Mai mult de atât nu ai cum să faci într-o săptămână în criză. Administrația românească are nevoie de reformă. 

Dar, sincer vorbind, nu aveau acum mecanismele să o facă. Cred că s-au mai gândit. Instincul domnului Orban a fost corect acum câteva zile că trebuie reduse cheltuielile. Asta e clar. Dar între timp s-au gândit cum ar putea să o facă. Merge asta? Nu prea merge. Pentru că de la ăia de unde ar trebui să tai nu prea poți să tai. Ar fi foarte impopular acum să reduci la cadrele didactice, de exemplu. 

Dacă e să vorbim de numere mari, trebuie să te uiți acolo unde sunt foarte mulți. Astea sunt, sistemul de educație, sistemul de sănătate, armata, apărare și ordine. Iar pe toate astea le-ai scos din start de pe listă când ai spus că la ei nu se umblă. Atunci ce rămâne? 

Rămân foarte puțini. Ar fi băgat în șomaj tehnic maxim 10% din totalul estimat al bugetarilor. Repet, în România nu știm câți sunt. Nu există o centralizare. Pentru acei 10% la care reduceai 25% s-au gândit că nu merită scandalul politic. A fost un calcul cost beneficiu. Eu așa citesc toată această chestie. 

Rep: Prima dată lansează premierul o idee pe piață, apoi vine ministrul de finanțe și spune că el nu știe. 

S.I: Așa este. S-au așezat la masă, au calculat două zile și și-au dat seama că ideea era bună în principiu, dar nu merge în practică. 

Rep: Și când vine vorba de reformă și de reducerea cheltuielilor, întotdeauna profesorii sunt primii care intră. Ei sunt cei mai mulți, dar nu au cele mai mari salarii. Atunci, cum faci? Vorbim și de eficiență. Profesorii trebuie să existe.

S.I: Profesorii sunt bugetari, dar nu sunt funcționari publici conform legii românești, spre deosebire de Franța. Ei nu intrau oricum la categoria funcționari. Pentru ei trebuie făcută o discuție aparte. Una e administrația publică, alta e sistemul de educație cu profesori care performează actul educațional. NU puteai să spui despre profesorii de școală general, de exemplu, că lucrează mai mult sau mai puțin.

Rep: I-am pomenit pentru că i-ați pomenit și dumneavoastră. Asta spuneați.

S.I: Pentru că sunt foarte mulți. Pentru că numeric ei sunt foarte mulți printre bugetari. E cea mai mare categorie de bugetari din România. Ca să te duci la bugetari care sunt foarte puțini și să faci un întreg tărăboi național ca să reduci salariile la 500 de bugetari nu știu dacă merită pentru un partid. Astea sunt deciziile de politică cu care se luptă de regulă un lider. Dar o realitate rămâne. Banii vor fi mai puțin. Vin într-o săptămână cifrele de încasări la buget și locale și bugetul central. De unde nu sunt bani nu o să se poată da. Se merge o vreme pe deficit. Va crește deficitul. Se vor da o parte din bani împrumutați, dar niște tăieri de cheltuieli vor fi. Cum le vor opera dacă nu așa cum a anunțat domnul Orban, atunci vor face altfel. Vom afla atunci cum.

Rep: Asta ar fi o altă întrebare. Cum, spunând azi una și peste o săptămână rectificând că nu a picat bine?

S.I: Exact asta au făcut. Văzând și făcând, așa se guvernează astăzi. Văzând și făcând și schimbându-ți ideile de la o săptămână la alta în funcție de evoluția situației. Cred că nici nu aveau încasările bugetare atunci când a vorbit prima oară premierul și cifrele încep să apară, cifrele de încasări. Acolo iarăși cred că au fost un pic prea generoși.

Au vorbit inițial că amână toate încasările, toată lumea să stea și să nu mai plătească. Gtrebuiau să încurajeze într-un fel pe cine poate să plătească. Dacă îți scad încasările e destul de dramatic, chiar dacă te împrumuți și îți mai dă Uniunea Europeană niște bani. Grosul rămâne din taxele și impozitele plătite de firme și oamenii din România.

Sorin Ioniță, de la Expert Forum, intervievat de Andreea Orosz