Lumea după COVID: "Mult mai volatilă, mai temătoare și închisă în sine. Ne place sau nu, rolul statelor va fi mult mai mare"

Și asta într-o lume în care, generic, ideea de stat va lua prim-planul globalizării, atrage atenția Florin Pogonaru, care militează pentru eficiență: 

Florin Pogonaru: Există o vedere oarecum unanimă că după această criză, cel puțin o perioadă, în mintea oamenilor va fi înrădăcinată ideea conform căreia cel care te salvează în ultimă instanță nu este altul decât statul. Va fi o tendință naturală, nu numai în România, de întărire a statului. Ce te faci în România când vii cu un stat ineficient, suprapopulat de funcționari, care au și o anume mentalitate a neasumării, a explica cum și de ce nu trebuie făcute lucrurile? Înainte de reduceri în aparatul de stat este o problemă esențială să vedem cum facem ca acest stat pe care ne vom baza tot mai mult de acum înainte să fie eficient. Cum faci să schimbi mentalitățile în sectorul de stat? În cazul României, pentru ca statul să fie puternic, va trebui să fie și eficient, nu numai populat excesiv de angajați.

Reporter: Dumneavoastră reprezentați mediul privat de afaceri. Există statul cu care ne confruntăm toți. Eu, ca simplu cetățean pot să spun că vreau echitate. Cât de mare e urgența regândirii sisitemului în termeni de echitate? Cât mai putem să suportăm pensiile speciale, de exemplu? 

F.P: Subiectul pensiilor speciale este urât mirositor și această problemă trebuie rezolvată odată. Dacă discutăm despre echitate, sectorul privat are, pe bună dreptate, o problemă să își trimită oamenii în șomaj tehnic cu 75%, iar cei din sectorul de stat nu sunt afectați cu nimic. Nu e vorba de răzbunare, ci pur și simplu de faptul că acei oameni chiar stau degeaba. Avem situații în care statul s-a hotărât să își plătească datoriile, s-au alocat banii, banii au ajuns să fie disponibili și ei nu au fost plătiți pentru că funcționarii de stat erau acasă și veneau la muncă o săptămână unul, o săptămână altul și nimeni nu voia să plătească acele sume. 

Rep: A existat o întreagă dezbatere despre cota fixă sau impozitul progresiv. În ce măsură criza COVID a tranșat această dezbatere? Care ar fi sistemul optim de taxare în România în următorii ani? 

F.P: Cota unică și-a dovedit meritele în privința stimulării economiei. Nu concep că în momentul de față s-ar putea umbla la cota unică. Până să se umble la cota unică mai sunt multe alte lucruri de echitate și de normalitate a impozitării despre care trebuie să vorbim. Fără discuție avem o problemă generală că taxarea muncii este excesivă în România, iar taxarea capitalului, cel puțin în raport cu taxarea muncii, este mult redusă. Aceste lucruri trebuie echilibrate. Înțeleg că trebuie echilibrate în contextul în care trebuie asigurate pensiile și asistența socială, dar avem o chestiune de vădită anormalitate, diferența dintre taxarea muncii și taxarea capitalului.

Rep: Când ar putea, în cel mai binevoitor și diplomat scenariu, crește anumite venituri statul? Mă refer la pensii în special. 

F.P: În viața reală, într-un an electoral s-ar putea să aibă șanse, dar ar fi vorba de o acțiune iresponsabilă. Întrebarea este dacă poți să te finanțezi la nivelul de a plăti pensii sau poți să te finanțezi pentru a da mediului de afaceri peste o anume sumă. Personal săpun că evident trebuie dat mediului de afaceri, trebuie făcute investiții. Sună rău că trebuie dat mediului de afaceri, dar statul trebuie să facă investiții. Problema gravă pe care trebuie să o rezolvăm imediat este problema șomajului masiv.

Ne place sau nu ne place, rolul statelor va fi mult mai mare.

Rep: În condițiile unui stat ineficient ca al nostru, există și voci care fac lobby puternic pentru un acord cu Fondul Monetar Internațional, inclusiv prin prisma faptului că FMI ar fi un fel de paznic la oi, cum s-a întâmplat și în trecut. Cel puțin ne-ar asigura o disciplină. Cum evaluați un eventual acord cu FMI?

F.P: Ca soluție de ultimă instanță pentru că până acum s-a văzut că ne e foarte greu să ne disciplinăm singuri. Pe de altă parte, a avea numai restricții într-o perioadă în care accentul trebuie pus pe dezvoltare, pe găsit surse de dezvoltare, ar fi nefast pentru România. Eu am spus că statul român este ineficient, supradimensionat și nu își asumă responsabilitățile, dar pe de altă parte, numai suntem în situația din anii 1990. Avem totuși un stat care funcționează. Cred că suntem pe cale să ne trezim.

Rep: Dumneavoastră cum vă explicați faptul că nici până astăzi statul român nu reușește să absoarbă cum trebuie banii europeni, care mereu par a fi o soluție?

F.P: După problema corupției am ajuns la problemele birocratizării, a super îngreunării sistemului, astfel încât l-am făcut absolut nefuncțional.

Rep: Cum credeți dumneavoastră că va arăta lumea peste 2-3 ani? Ce se va schimba?

F.P: Ne place sau nu ne place, rolul statelor va fi mult mai mare. Va fi o lume în care este bine că aparținem unei uniuni de state care sper să se mențină, dar va fi o lume a deglobalizării, în care alianțele vor conta foarte mult. Va fi o lume a lanțurilor de aprovizionare scurte. Toată lumea își va aduce lanțurile de aprovizionare acasă. Își va reveni. Dar va fi o lume mai prudentă, o lume care va investi mai mult în domeniul sănătații, o lume pregătită mai mult pentru lebedele negre.

Rep: O lume volatilă?

F.P: Mult mai volatilă, mai temătoare și închisă în sine.