Cumpărați produse românești! Totuși, 25 lei un kilogram de roșii!?

Spre consolare trebuie spus că nu este pentru prima dată când producătorii români scot la vânzare roșii cu prețuri între 20 și 25 lei pentru un kilogram. De exemplu, în urmă cu doi ani, cultivatorii din România explicau prețurile mari prin faptul că gerul din luna martie le-a distrus răsadurile și au fost nevoiți să reia producția.

Nu știm ce s-a întâmplat anul acesta. Știm, însă, cu siguranță, că programul „Tomata” oferă subvenții producătorilor de roșii în valoare de până la 3.000 euro. Ar fi, deci, de așteptat ca subvenționarea unui produs agricol din bani publici să le ofere fermierilor posibilitatea să aducă marfa pe piață la un preț decent și, evident, cu un profit rezonabil.

În acest context, ministrul agriculturii român face un apel aproape patetic către consumatori pentru a cumpăra produse alimentare românești.

Nu este singurul demnitar european care a apelat la astfel de îndemnuri. De exemplu, viceprim-ministrul guvernului de la Sofia a propus interzicerea importurilor de produse alimentare străine până la epuizarea proviziilor locale. Ministrul ceh al agriculturii i-a rugat pe consumatori să cumpere produse alimentare fabricate în Cehia. La fel au procedat și reprezentanți ai Executivului austriac. De asemenea, purtătorul de cuvânt al Ministerului elen al Sănătății și Epidemiei i-a îndemnat pe cetățeni să își extindă dieta cu produse sănătoase din Grecia.

Este clar că în fața pericolului de răspândire a virusului, multe state europene iau în considerare aplicarea tot mai multor măsuri protecționiste promovând produsele agroalimentare naționale și descurajând produsele importate.

Suntem în fața unui evident curent european de încurajare a consumului de tip naționalist. Motivul invocat adesea este cel al dependenței economiilor europene de importuri, în special în ceea ce privește produsele medicale și cele agroalimentare. Cu o precizare: dacă dependența de China se poate discuta, să nu uităm, totuși, că, și în condițiile pandemiei, ar trebui să funcționeze piața unică europeană.

Chiar dacă, trebuie să recunoaștem, de la declanșarea epidemiei de coronavirus am asistat la derogări serioase de la libera circulație a bunurilor și serviciilor pe piața internă europeană. Desigur, situația sanitară extrem de complicată a fost un bun motiv pentru a suspenda temporar o serie de principii ale pieței comune europene.

Produsele agroalimentare fac obiectul temelor privind consumul naționalist, iar unele state europene au descoperit acum că sunt dependente de importuri. România își pune de câțiva ani această problemă, fără rezultate concrete.

Exemplul Franței este relevant. Cea mai importantă agricultură europeană, care produce o cifră de afaceri de aproximativ 73 miliarde euro, înaintea Germaniei și Italiei, performează în domeniul producției de cereale, vinului sau cartofilor. În ultimele decenii, Franța și-a văzut erodat potențialul prin reducerea suprafeței agricole, scăderea numărului de fermieri și creșterea continuă a importurilor.

Estimările specialiștilor arată că Franța importă aproximativ 20% din produsele alimentare consumate, iar în acest ritm peste trei ani va avea deficit comercial.

Franța importă masiv legume și fructe (ajung și acolo merele poloneze, ca și în România), mai mult de o treime din carnea de pui provine din Polonia, Belgia și Olanda, iar un sfert din carnea de porc este adusă din import, cu precădere din Spania.

Cum ajung produsele europene să concureze la ele acasă mărfurile franceze? Prin prețuri mici.

Concluzia este că fără importuri producătorii locali rămân fără o serioasă sursă de concurență. Și, astfel, roșiile pot ajunge să coste în piețe 25 lei kilogramul.

Rubrică realizată cu sprijinul CERTINVEST - Societate de Administrare a Investițiilor.