O miză chiar mai mare decât 750 miliarde euro

Astfel, statele membre au fost împărțite în trei categorii: prima, cu PIB pe cap de locuitor mai mare decât media europeană, a doua, cu un PIB pe cap de locuitor mai mic decât media, dar care au o datorie publică mare și a treia categorie, state cu PIB pe locuitor sub media și cu o datorie publică redusă.

Din prima categorie fac parte 10 state, Austria, Belgia, Danemarca, Germania, Franța, Finlanda, Irlanda, Olanda, Suedia și Luxemburg, care au alocat 24,5% din pachetul financiar. Al doilea eșalon este format din Cipru, Italia, Spania, Grecia și Portugalia, care împreună vor primi un sfert din finanțare. România face parte din a treia categorie, alături de alte 11 state membre, care împreună primesc 50,6% din fondurile de 750 miliarde euro.

Am dat exemplul criteriilor construite de Uniunea Europeană, pentru a arăta, încă o dată, diferențele care există între statele Uniunii Europene. Iar diferențele de viziune apar tocmai în vremuri de criză. Așa s-a întâmplat în anii 2008-2009, atunci când tema mutualizării datoriilor la nivelul zonei euro a creat multe dezbateri și controverse. În urmă cu 12 ani, nu s-a reușit găsirea unui instrument financiar care să pună la un loc datoriile statelor din zona euro.

De data aceasta, abordarea este alta, iar noul fond de relansare este un mare pas înainte. În sensul că noul fond va fi finanțat prin împrumuturi făcute chiar de Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte, întreaga Uniune își va pune la bătaie credibilitatea și forța pentru a accesa credite. Atenție, ratingul Uniunii va fi mai mare decât suma calificativelor statelor membre, unde există un amestec de ratinguri înalte cu altele scăzute.

Va fi fără precedent. Uniunea Europeană se va împrumuta în nume propriu, dar având în spate forța fiecărui stat membru. S-a spus că este vorba despre o punere în comun a datoriilor făcută pe ușa din dos. Nu chiar. Mutualizarea datoriilor se va face chiar pe ușa din față, dacă „frugalii” europeni, adică, Suedia, Danemarca, Olanda și Austria vor accepta, în cele din urmă, instrumentul financiar propus de Ursula von der Leyen.

Pasul înainte al datoriilor comune este completat de mecanismul de distribuire a banilor, prin granturi sau împrumuturi rambursabile. În sensul că fondurile vor fi împărțite tot în comun către statele membre sau către companii europene, banii vor fi rambursați, ceea ce înseamnă cu adevărat o cale europeană comună.

Un astfel de instrument financiar ar putea fi un mare pas înainte pentru întreaga Uniune, care să aducă și o armonizare a sistemului fiscal european. Este o temă sensibilă, complicată, dar acum drumul nu mai pare imposibil de făcut.

Într-un articol publicat pe cursdeguvernare.ro, economistul șef al Băncii Naționale a României dă câteva exemple care arată cât de diferite par statele europene, dar cât de legate sunt de fapt, între ele. De exemplu, arată Valentin Lazea, Germania, ultra-pacifistă, va trebui să plătească unor state precum Franța sau Spania care ar putea trimite trupe în locul ei; Olanda, aflată în pericol de inundații din cauza încălzirii globale ar trebui să plătească pentru ca Polonia și România să își diminueze efectele poluării cauzate de cărbune; Austria, aflată pe ruta emigranților, ar trebui să plătească Italiei și Greciei pentru măsurile de protecție pe care le iau.

Care este morala? Soluțiile comune sunt mai bune decât cele individuale. Dacă aceasta ar fi lecția crizei sanitare, Uniunea Europeană va ieși întărită, indiferent de cât de complicată va fi criza economică.

Rubrică realizată cu sprijinul CERTINVEST - Societate de Administrare a Investițiilor.