Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Un program prea frumos pentru a fi adevărat

orban_plan_redresare.jpg

Image source: 
site-ul Guvernului României

Programul național de investiții și de relansare economică prezentat de guvernul Orban este foarte ambițios. Programul este construit pe două axe: prima este dată de realizarea unor obiective de investiții de anvergură, multe dintre ele esențiale pentru economie, a doua axă este formată dintr-un pachet financiar stufos care ar trebui să susțină investițiile.

O bună parte din finanțare ar trebui să vină de la Uniunea Europeană, ceea ce este un obiectiv firesc, dar care ridică un mare semn de întrebare față de capacitatea administrației românești de a scrie proiecte, de a obține avizul Comisiei Europene și de a absorbi efectiv banii.

Este de remarcat că fiecare program de finanțare are atașate și sumele disponibile, ceea ce înseamnă că sunt precizate și sursele de bani pentru investiții.

De asemenea, este de reținut că programul de investiții își asumă ca indicator de performanță atingerea, în anul 2025, a unui nivel al produsului intern brut pe cap de locuitor de 87% din media Uniunii Europene. Este un obiectiv bun din cel puțin două motive: pe de o parte, este o țintă clară care se poate verifica cu ușurință dacă a fost atinsă sau nu și, pe de altă parte, a fost ales un indicator suficient de european. Deci, este un semnal corect.

Programul își propune schimbarea modelului economic de dezvoltare, respectiv trecerea de la cel de consum la unul bazat pe investiții. În acest context, este interesant de observat că programul nu face nicio referire la creșteri de salarii bugetare sau de pensii.

Să ne întoarcem la finanțări și investiții. Există, în cadrul programului o multitudine de scheme de finanțare: granturi, garanții de stat sau scheme de ajutor de stat. Ceva lipsește, totuși, din variantele de finanțare și anume emiterea unor obligațiuni „verzi”, un instrument financiar pe care state precum Cehia, Ungaria și Polonia l-au utilizat deja.

Un punct pozitiv al planului de investiții este că include explicit sursele și sumele de finanțare. Bineînțeles că nu există nicio garanție că fondurile vor fi alocate, atrase de la Uniunea Europeană (acolo unde este cazul) și folosite efectiv.

Pe de altă parte, investițiile asumate sunt foarte multe. Poate prea multe. Este vorba despre investiții în infrastructură de transport, despre investiții în sistemul principal de irigații, rețele de alimentare cu apă și rețele de distribuție a gazelor naturale, infrastructură de sănătate, infrastructură energetică sau reabilitări energetice ale clădirilor.

Un program de relansare a economiei, oricât de bine ar fi scris, are câteva handicapuri majore. Primul este acela că de 30 de ani în România programele de dezvoltare au reușit să fie și aplicate într-o proporție foarte mică. De aceea, publicul este extrem de circumspect în fața unui program care își propune investiții masive.

În al doilea rând, există o tot mai accentuată așteptare a publicului de la politicieni de a vorbi mai mult despre ce au făcut și mai puțin despre ce vor face. Reflexul vine tot din neîncrederea în clasa politică și din ratarea multor ținte investiționale. Ceea ce nu înseamnă că nu este nevoie de un plan, pentru că totul pleacă de la un program.

De altfel, ieri seară, la lansarea programului național de investiții, premierul Orban a pus „punctul pe i”. A anunțat că într-o lună de zile, guvernul va emite acte normative prin care se va prevedea efectuarea fiecărei investiții asumată în program. Ar fi un pas înainte care ar arăta determinarea guvernului de a lansa programele de investiții.

În fine, marile programe s-au lovit de problema fondurilor insuficiente. Acum, banii sunt pe hârtie. Pentru ca planul de investiții să aibă vreo șansă de realizare, fondurile vor trebui să fie aduse în economie.

 

Rubrică realizată cu sprijinul CERTINVEST - Societate de Administrare a Investițiilor.

Un program prea frumos pentru a fi adevărat