Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ce nu fac politicienii, reforme și reducerea deficitelor, poate face cursul de schimb leu-euro

bursa.jpg

Bursa de la București a fost promovată la statutul de piață emergentă secundară. Ceea ce înseamnă că va deveni mai activă pentru investitorii internaționali.
Bursa de la București a fost promovată la statutul de piață emergentă secundară. Ceea ce înseamnă că va deveni mai activă pentru investitorii internaționali.
Image source: 
Pixabay (ilustrație)

4,8552. Acesta este recordul negativ atins ieri de leu față de euro, când Banca Națională a cotat un euro la 4,8552 lei. Presa a constatat că este un nivel istoric, niciodată moneda europeană neavând o cotă atât de mare față de leu. Dar, dincolo de reperele istorice, evoluția monedei euro în raport de leu merită toată atenția.

Ca de obicei, când ne uităm la moneda națională, analiștii financiari, inclusiv cei din BNR, ne oferă comparația cu monedele statelor din regiune, adică cu zlotul polonez și cu forintul maghiar, două economii care au câteva asemănări cu cea românească. Acum, la fel ca și în alte ocazii, comparația euro cu forintul, zlotul și leul ne arată că tendința de creștere a monedei europene este regională. Și cu acest lucru aproape că s-a terminat discuția. Când moneda locală se devalorizează o dată cu cele din regiune, înseamnă că putem vorbi de o tendință zonală și nu una națională. Și cu asta, jumătate din problemă s-a clarificat. Este o tendință regională în care se înscrie și România, ne explică specialiștii. Este chiar mai mult decât atât. Forintul și zlotul s-au devalorizat mai puternic de la începutul anului în raport de euro decât a făcut-o leul românesc. Acest lucru vine să ne spună că nu este neapărat o vulnerabilitate a economiei românești, ci o tendință la nivel regional, dacă nu chiar global.

Și mai departe? Mai departe trebuie să privim ce se întâmplă în economia și societatea românească. Nu vom vedea lucruri care să ne ofere prea multe motive de optimism. Adică, România are acum toată gama de deficite. Deficitul comercial pe primele șase luni nu scade, în pofida ajustării consumului intern. Deficitul balanței comerciale continuă să crească. Este apoi deficitul balanței de plăți în ușoară scădere, dar care există. Balanța de plăți este un indicator mai cuprinzător decât balanța comercială întrucât include și sectorul serviciilor, ceea ce ne arată mai clar raportul dintre banii care intră și cei care ies din țară. Iar diferența este cu minus, adică există deficite mari.

La aceste deficite se adaugă și cel bugetar, care a crescut spectaculos în acest an. Cum ar putea o economie plină de deficite să aibă o monedă care să crească în raport de euro? Evident, acest lucru este imposibil într-o economie care funcționează.

La aceste deficite îngrijorătoare adăugăm și politica bugetară, care nu a reușit să scape de obsesia creșterii punctului de pensie cu 40%, pentru că în Parlament se reia discuția pe marginea ordonanței care a fixat creșterea de la 1 septembrie a.c. cu 14%. Iar unele forțe politice parlamentare vor să revină la creșterea punctului de pensie cu 40%. Toate acestea se văd în interior și în exterior. Iar investitorii cum pot să acționeze atunci când deficitele mari ar putea să crească din cauza unor legi votate în Parlament? Și ce pot să facă? Nimic, în afară să își retragă o parte din bani din România și să aștepte vremuri mai puțini tulburi. Iar aceste fonduri sunt retrase schimbând leii în euro și ieșind din țară, fapt care aduce o presiune suplimentară asupra cursului de schimb leu-euro.

Deci, iată cum deciziile interne afectează evoluția cursului de schimb. În plus, se apropie sezonul alegerilor locale și parlamentare, ceea ce face ca incertitudinea politicilor publice românești să fie și mai mare.

Să ne aducem aminte doar o scurtă poveste. În anul 1996, economia românească era într-o situație complicată. Tensiunile se acumulaseră pentru că partidele de stânga, în perioada guvernării, au refuzat să ia orice măsură de reformă. În noiembrie 1996, aveau loc alegeri, câștigate de o coaliție de centru-dreapta care a promis și a demarat reforma economiei. Dar, în noiembrie 1996, luna alegerilor generale, cursul de schimb leu-dolar era de 3.478 lei pentru un dolar, pentru ca peste câteva luni, în martie 1997, dolarul să se fi dublat în raport de leu ajungând la 7.233 lei pentru un dolar.

Nu înseamnă că episodul 1996-1997 se poate repeta la magnitudinea de atunci. Dar, o lecție există. Și anume aceea că deficitele și lipsa reformelor statului pot duce la o ajustare dureroasă a economiei prin cursul de schimb. O creștere abruptă a euro ar însemna, acum, o deteriorare a nivelului de trai pentru mulți cetățeni. Dar, acolo unde politicienii sunt ezitanți sau prea timorați pentru a face reforme, acționează piața. În sensul că are loc o corecție prin devalorizarea monedei locale în raport de euro. Iar astfel de corecții, dacă au loc pe termen scurt și cu amplitudine mare, pot fi extrem de dureroase pentru populație.

 

Rubrică realizată cu sprijinul CERTINVEST - Societate de Administrare a Investițiilor.

Ce nu fac politicienii, reforme și reducerea deficitelor, poate face cursul de schimb leu-euro