Un plan pentru modernizarea României

Planul național este de o importanță capitală, pentru că pe baza lui România va putea să primească fonduri europene pentru a face reforme și investiții. Iar banii nu sunt deloc puțini, respectiv 30,4 miliarde euro.

Citirea programului privind relansarea și reziliența oferă atât motive de optimism, cât și o serie de semne de întrebare față de reușita acestui plan. În primul rând, se poate constata că planul este extrem de ofertant, include o multitudine de obiective de investiții, și are o structurare pe trei piloni și 12 domenii de intervenții. Ceva mai concret, cei trei piloni sunt tranziția verde și schimbările climatice, servicii publice, dezvoltare urbană și competitivitate economică, reziliență și digitalizare.

Cei trei piloni se declină în investiții în infrastructură de transport, rutieră și feroviară, în infrastructura medicală și de sănătate. Programul merge și mai în adâncime, în sensul că alocă și sume efective pentru realizarea investițiilor propuse. Toate fondurile alocate ar urma să îndeplinească patru obiective majore: să contribuie la coeziunea socială, economică și teritorială, să consolideze reziliența economică și socială, să reducă impactul crizei și să susțină tranziția digitală și pe cea verde.

Desigur, limbajul pare a fi prea general. Este adevărat. Dar aceștia sunt termenii în care se scriu proiectele pentru Bruxelles. Limba bruxelleză există. Dar, dincolo de limbaj, planul național pare a fi destul de solid construit. Desigur, până la proba contrarie.

Este rostul dezbaterii publice să aducă în discuție idei, observații sau teme noi. România nu are o solidă experiență în materie de dezbateri publice, în sensul că toată lumea le cere, dar foarte puțini participă activ la ele. De aceea, cei care au ceva de spus față de planul național de redresare și reziliență ar fi bine „să vorbească acum, în luna decembrie, sau să tacă pe vecie”.

Serios vorbind, dezbaterea publică ar putea să aducă îmbunătățiri ale programului, dar ele vor trebui puse în acord cu felul în care planul a fost construit.

Care sunt elementele care pot îngrijora în ceea ce privește planul propus în dezbatere publică? În primul rând, chiar mulțimea de investiții incluse în plan. Este dificil de spus dacă toate investițiile se pot califica pentru obiectivele pe care Uniunea Europeană le urmărește prin derularea Planului de redresare. Am mai avut un exemplu, și anume așa-numitul plan Juncker, acolo unde a România a adunat zeci de proiecte și până la urmă au fost finanțate doar câteva.

În al doilea rând, este greu de crezut că România va avea capacitatea administrativă de a scrie proiecte, de a atrage fondurile, de a derula lucrările și de a verifica în ce măsură banii au fost cheltuiți în mod corect. Începând din 2007, anul intrării în Uniunea Europeană, România nu a dovedit că are instituții publice care să poată absorbi toate fondurile europene. Deci, experiențele anterioare nu ne ajută prea mult.

În al treilea rând, este esențial ca planul național să fie realizat în concordanță cu obiectivele și principiile europene. Dacă nu se întâmplă în felul acesta, România ar putea avea întârzieri mari în aprobarea planului la Bruxelles având ca efect pierderea sau întârzierea folosirii unor fonduri.

În concluzie, planul trebuie să unească toate ideile bune și toate experiențele relevante. Miza este enormă, nu doar banii, ci modernizarea României.

Rubrică realizată cu sprijinul CERTINVEST - Societate de Administrare a Investițiilor.