”Nu ne vindem țara”, varianta 2021

Tema vânzării de acțiuni de la companiile de stat trebuie tratată cu luciditate. Abordările extreme nu sunt de folos. Pe de o parte, este exagerată o întoarcere la ideea anilor 90 care spunea „nu ne vindem țara”. Pe de altă parte, o vânzare de acțiuni realizată inteligent poate fi benefică atât pentru companie, cât și pentru piața de capital și economia românească, în general.

În acest moment, situația companiilor de stat este mult mai complexă, firmele putând fi încadrate în mai multe categorii. Prima, este cea a companiilor performante, care înregistrează profituri substanțiale și care au o valoare de piață importantă. De exemplu, într-un top al celor mai valoroase companii din România, pe primele 10 locuri se află Hidroelectrica, OMV Petrom sau Romgaz, firme la care, în proporții diferite, statul deține participații. Sunt și alte firme cu capital majoritar de stat din domeniul energetic sau din industria bancară care înregistrează rezultate financiare foarte bune.

A doua categorie de companii de stat este cea a firmelor care din diverse motive, precum calitatea managementului sau lipsa investițiilor, nu își ating potențialul de creștere oferit de industria în care activează. În fine, în a treia categorie sunt companii aflate în dificultate, iar problemele economice nu sunt generate de pandemie, ci de lipsa de adaptare la schimbările pieței.

De asemenea, este greu de crezut că în acest moment se mai pot repeta greșelile pe care România le-a făcut în procesul de privatizare. O eroare deja recunoscută de specialiști a fost aceea a vânzării directe a pachetelor majoritare de acțiuni. Modelul polonez a fost menționat de nenumărate ori ca fiind unul de succes, respectiv folosirea bursei și vânzarea de pachete minoritare.

Acum, România are tot ce îi trebuie pentru ca procesul de vânzare a activelor să poată avea succes. Bursa de valori București s-a dezvoltat și acum are statutul de piață emergentă și s-au acumulat experiențe de succes în listarea unor pachete de acțiuni de la companii de stat.

În același timp, este greu de crezut că se pot vinde acțiuni de la companiile aflate în dificultate, cum ar fi complexurile energetice, Hunedoara și Oltenia, sau chiar Tarom. De asemenea, firmele de stat din domeniul transportului feroviar înregistrează în mod tradițional pierderi sau datorii. De aceea, aceste companii au nevoie, înainte de o eventuală vânzare de pachete de acțiuni, de investiții și de restructurare.

Totodată, este foarte important motivul pentru care are loc vânzarea unor pachete de acțiuni. Dacă banii încasați sunt lăsați în companie pentru a fi investiți, vânzarea este binevenită. De asemenea, strategia de vânzare este esențială. Până acum, realitatea a arătat că atragerea unor investitori minoritari, instituționali, este benefică pentru companie, întrucât aceștia aduc cerințe de respectare a guvernanței corporative, absolut esențiale pentru companiile de stat.

Abordarea vânzării de acțiuni ar putea să fie mai inovativă și mai curajoasă. În sensul că, de exemplu, compania națională de infrastructură ar putea să atragă de pe piață o parte din finanțările necesare pentru investițiile care sunt făcute anul acesta.

În concluzie, tema vânzării de acțiuni ale companiilor de stat trebuie privită echilibrat. Abordarea de tip „nu ne vindem țara” este depășită, la fel cum ideea de a privatiza prin metode netransparente este de neconceput. Greșelile trecutului trebuie să fie o lecție pentru soluții bune în viitor.

Rubrică realizată cu sprijinul CERTINVEST - Societate de Administrare a Investițiilor.