Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Industria minieră a cărbunelui. O comparație România-Polonia

polonia.png

Image source: 
France24

Tema industriei miniere reapare. După ce în anii 2000, mineritul a trecut printr-o restructurare severă, protestul minerilor din Valea Jiului aduce, din nou, în atenție industria minieră.

Privind în istorie, să spunem că în deceniul 1980-1989, producția de cărbune s-a dublat ajungând la 66 milioane de tone. Era o altă abordare a economiei, centralizată, și o altă cerere.

În anul 2017, producția a scăzut la aproape o treime, până la 23 milioane de tone. La fel și salariații în acest sector, care, în anul 1990, erau de 350.000, iar acum au ajuns la 15.000.

A fost o restructurare a sectorului prin care s-a încercat să se găsească o cale spre eficiență. Fără prea mare succes.

La începutul acestui deceniu, o tonă de huilă era produsă cu 75 euro și vândută cu 53 de euro. România a plătit subvenții de 6,7 miliarde dolari pentru susținerea sectorului minier, dar companiile tot au acumulat datorii. La aceste subvenții s-au adăugat și sumele plătite pentru salariații disponibilizați.

De multe ori se fac comparații între situația mineritului din România și cea din Polonia. Se crede că industria minieră poloneză a avut o situație privilegiată, când în realitate, există multe asemănări între cele două economii.

Astfel, în Polonia, aproape la fel ca în România, mineritul a fost o adevărată tradiție culturală care pleacă din Evul Mediu și continuă în socialism. Mineritul a contribuit la dezvoltarea economică a țării și a unor regiuni.

Înainte de anul 1989, Polonia era unul dintre cei mai mari cinci producători de cărbune din lume alături de Statele Unite, Marea Britanie, URSS sau Germania.

Anul 1990, găsește industria minieră poloneză cu aproximativ 390.000 de angajați și cu o bună organizare a sindicatelor, începută încă din anii socialismului, o dată cu apariția sindicatului liber Solidaritatea.

În pofida acestor valori sociale puternice, sectorul minier polonez începe, după anul 1990, un substanțial proces de restructurare, care seamănă cu cel din România.

Numărul minerilor scade. De la 380.000, în anul 1990, se ajunge la 98.000 de salariați, în anul 2016. Scăderea abruptă a avut loc până în anul 2002 și a fost însoțită de măsuri de protecție socială, în sensul că au fost acordate plăți compensatorii pe timp de doi ani, în cuantum de jumătate din salariu.

Ca și în România, însă, cei mai mulți mineri și-au cheltuit banii primiți pentru nevoile curente, foarte puțini reușind să înceapă o afacere sau să economisească.

Intrarea Poloniei în Uniunea Europeană, în anul 2004, a extins aria instrumentelor financiare folosite pentru asistența salariaților și a industriei și a acordat mai multă autonomie la nivel local. Rezultatul a fost că autoritățile locale, universitățile din regiune și organizațiile neguvernamentale au creat proiecte alternative care au atras bani europeni sau fonduri naționale.

Totodată, numărul minelor s-a redus. Dacă în anul 1990, erau 76 de cariere în exploatare, după 25 de ani mai rămăseseră doar 30. Și Polonia a avut probleme de eficiență economică a mineritului. Doar în câteva perioade s-a reușit ca industria să aibă și profit, în rest, costurile au crescut ajungând ca jumătate din cheltuieli să fie făcute pentru salarii.

Restructurarea mineritului a dus la creșterea importurilor de cărbune, în special din Rusia, dar, și la o echilibrare a utilizării materiilor prime.

În anul 1990, industria, cu precădere cea energetică, utiliza cărbune în proporție de 76%, în timp ce în anul 2016, ponderea scăzuse la 55%. A crescut în schimb utilizarea hidrocarburilor, importate și ele, în special, din Federația Rusă.

În acest moment, Polonia își propune să atingă țintele de mediu ale Uniunii Europene și s-a angajat să închidă toate minele până în anul 2049. Până atunci, și Polonia, și România își propun să folosească fondul de tranziție justă.

Polonia trebuie să atragă două miliarde, iar România 750 milioane euro. Banii europeni vor face mai ușoară trecerea de la producția de energie bazată pe cărbune la cea obținută din surse mai puțin poluante.

 

Rubrica Economia Reală este realizată cu sprijinul Intercapital Invest

 
Rubrica Economia Reală din 22 februarie 2021