Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Mană cerească pentru România? Se propune schimbarea radicală a regulilor bugetare în Uniunea Europeană

buget.png

Image source: 
pixabay.com

În ultimele trei decenii, politicile bugetare ale statelor membre ale Uniunii Europene au fost guvernate de reguli tot mai sofisticate, care au format așa-numitul Pact de stabilitate și creștere. Baza regulilor fiscale este dată de nivelul deficitului bugetar și de cel al datoriei publice, indicatori pentru care s-au impus o serie de limite, tocmai pentru a se încerca o evoluție uniformă la nivelul statelor membre. Zonele de alarmă sunt deja cunoscute: 3% din PIB, pentru deficitul bugetar, și 60% din PIB, pentru datoria publică.

Anul trecut, din motive legate de declanșarea crizei sanitare, Comisia Europeană a luat o decizie fără precedent, respectiv să suspende regulile fiscale până la sfârșitul acestui an. Practic, Comisia Europeană a răspuns unei realități, pentru că toate statele membre au depășit limita maximă prevăzută pentru deficitul bugetar sau pentru datoria publică.

Numai că în fața acestei situații, în care regulile fiscale sunt suspendate, apar economiști care propun o schimbare radicală a regulilor europene.

Trei economiști, Olivier Blanchard, fost economist șef al Fondului Monetar Internațional, Alvaro Leandro, economist șef al unei bănci comerciale și Jeronim Zettelmayer, director adjunct al FMI, propun o schimbare importantă a regulilor privind Pactul de Stabilitate și Creștere.

Propunerea este legată nu doar de momentul actual în care datoriile statelor au crescut semnificativ, ci se dorește remedierea unei situații care durează de ceva timp. Cel puțin așa afirmă economiștii care au propus această schimbare într-un document de lucru publicat de Institutul Peterson pentru Economie Internațională.

Concret, cei trei economiști propun abandonarea regulilor cantitative și înlocuirea lor cu o serie de standarde bugetare. Inițiatorii afirmă că de fapt este vorba despre schimbarea unor indicatori cantitativi cu unii calitativi.

Observația economiștilor este că regulile bugetare europene au obiective diferite de cele naționale. În sensul că regulile naționale ajută statele să își îndeplinească obiectivele politicii fiscale. În același timp, normele europene încearcă să reducă riscul de contagiune al statelor în cazul unei crize a datoriilor, asigurându-se că datoria fiecărui stat rămâne sustenabilă.

Desigur, limitele bugetare impuse de tratatele fiscale europene au și un rol preventiv, adică își propun ca fiecare stat să rămână într-un cadru controlat și egal. Problema cu sistemul fiscal bazat pe un anumit nivel de plafonare este că poate deveni un punct slab al sustenabilității datoriei publice. Iată motivele invocate de cei trei economiști.

Sustenabilitatea nu depinde doar de deficit și datorie, ci și de soldul primar bugetar, de rata dobânzii sau de creșterea economică. La rândul lui, deficitul primar al bugetului depinde de nivelul inițial al deficitului, nivelul impozitelor sau disponibilitatea populației de a susține măsurile bugetare.

În fața unei situații complexe, cei trei economiști propun trecerea de la reguli bugetare la standarde. Ce sunt standardele?

Acestea stabilesc un obiectiv, dar fără a specifica strict cum trebuie realizat. Autorii studiului dau un exemplu concret din domeniul auto. Regula spune „nu circulați cu mai mult de 90 de kilometri de oră”. Standardul, în schimb, afirmă „nu circulați cu viteză excesivă”.

Mai concret, există un articol din Tratatul de funcționare al Uniunii Europene în care se arată că statele membre trebuie să evite deficitele publice excesive. Ceea ce definește un standard. Acesta trebuie, însă, completat cu metode de evaluare și supraveghere privind respectarea sa.

Cu alte cuvinte, în loc să impună o datorie publică de 60% din PIB, standardul arată căile și deciziile prin care datoria se menține sau se aduce la un nivel sustenabil. Dar termenii sunt ușor impreciși.

Riscul de a înlocui acum regulile clare, cuantificabile prin cifre, cu standarde ce par destul de vagi, este ca state precum România să își asume prudența bugetară și să nu o respecte. Adică, să se angajeze că ia măsuri corective, dar să amâne sine die aplicarea lor.

 

Rubrica Economia Reală este realizată cu sprijinul Intercapital Invest

 
Rubrica Economia Reală din 24 februarie 2021