Cum sunt ”persecutați” funcționarii din primării: sunt puși să lucreze opt ore și să semneze condica de prezență

Adică, a introdus condica de prezență și programul de lucru de opt ore. Mai exact, a cerut respectarea programului de lucru, pentru că până acum funcționarii primăriei lucrau trei-patru ore pe zi, de obicei, de la 9 dimineața la 12 la prânz.

Acum, angajații primăriei din Bolboși se simt ca într-o „pușcărie” sau, mai poetic, precum niște „păsări în colivie”. Cel puțin așa declară funcționarii administrației locale. Cei care îndeplinesc condițiile legale de pensionare, o parte din cei 15 angajați ai primăriei, se pregătesc să se retragă la pensie, declară primarul comunei Bolboși.

Așadar, aceștia au găsit o cale de a scăpa din „pușcărie”, din „colivie” și de teroarea condicii de prezență la serviciu. În fața unei astfel de dezertări, primarul le-a propus să rămână angajați cu normă parțială, dar se pare că a fost refuzat.

Să fim realiști. Situația din comuna gorjeană nu este singulară în România. Nu știm cât de extins este fenomenul, dar cu siguranță există. De altfel, conform unor surse bine informate, am aflat că și la o primărie de sector din București s-a introdus condica de prezență, tocmai pentru a opri vechile obiceiuri ale funcționarilor și anume de a petrece doar câteva ore la serviciu.

De asemenea, în unele primării situația este chiar mai gravă, în sensul că sunt angajați care nu trec pe la muncă decât pentru a-și ridica salariul. Faptul că, începând cu anul 2017, administrația locală a primit liber la angajări și la creșteri de salarii a dat naștere unor fenomene de tip Bolboși.

Adică, o creștere a numărului de angajați, fără nicio analiză de oportunitate, și, în același timp, o creștere a salariilor. De aici până la un program de lucru de opt ore pe hârtie și de cel mult patru în realitate nu a mai fost decât un pas.

Condica de prezență este în sine un instrument arhaic de urmărire a programului angajaților. Acum, companiile mari și chiar instituțiile publice au înlocuit vechea condică din perioada comunistă cu cartele magnetice care indică intrările și ieșirile din sediu sau chiar din birou.

Companiile cu capital privat au mers chiar mai departe, în sensul că au oferit un program mult mai flexibil unor categorii de angajați, care pot avea chiar libertatea de a veni și de a pleca atunci când își doresc la și de la locul de muncă.

Desigur, pandemia a schimbat și mai mult modul de lucru, telemunca făcând inutilă condica de prezență, dar firmele pot verifica ușor, prin mijloace electronice, dacă un angajat lucrează sau nu de acasă.

Bineînțeles, nu este cazul administrațiilor locale. Aici, programul de lucru și verificarea lui sunt făcute la mica înțelegere între primar și funcționari.

De exemplu, la Bolboși, primarul a mai făcut un lucru, în afară de impunerea unui program de lucru de opt ore pentru funcționarii primăriei. Și anume, le-a cerut beneficiarilor de ajutor social să și lucreze câteva ore în folosul comunității. Adică, nu doar să primească bani, ci să și presteze servicii pentru localitate, așa cum prevede legea.

Este și aceasta o temă veche pentru politica și administrația din România. Nu este clar cât de multe sunt situațiile de acest tip, în care bugetul local este risipit prin supraîncărcarea schemei de personal sau prin plata unor ajutoare sociale fără ca măcar beneficiarii să presteze serviciile legale.

În esență, este nevoie de o reformă administrativă. Sunt comune care nu își mai justifică prezența administrativă, sunt primării care au crescut spectaculos numărul angajaților, fără nicio legătură cu nevoile reale. Dar, reforma administrației este dificil de făcut. Cel puțin la fel de greu ca schimbarea pensiilor speciale sau a sporurilor de salarii.

Rubrica Economia Reală este realizată cu sprijinul Intercapital Invest