România: trei agriculturi într-una singură

Meritul acestor studii este că privesc sectorul agricol, pe de o parte, în comparație, cu statele europene, și, pe de altă parte, pentru că se raportează la indicatori de eficiență, de competitivitate și de comerț internațional. Toate aceste date scot la iveală o serie de vulnerabilități ale agriculturii locale, care, atunci când sunt discutate de specialiștii agricoli, pot fi trecute uneori cu vederea.

De fapt, interesul economiștilor pentru sectorul agricol pleacă de la realitatea existenței unui deficit comercial în creștere pentru produsele agroalimentare. Aceasta este doar partea vizibilă. În spatele deficitului se ascund probleme legate de structura proprietății, de o productivitate scăzută și de incapacitatea de a dezvolta sectoare cu valoare adăugată mare.

Analiza economistului Ionuț Dumitru pleacă de la constatarea că România se situează pe primele locuri în Uniunea Europeană (locul cinci), din punctul de vedere al suprafeței arabile și din cel al suprafeței cultivate cu cereale.

De asemenea, România are cea mai mare pondere a populației ocupată în agricultură din Uniunea Europeană, 21%, dar valoarea adăugată este de numai 4%. Ceea ce arată ineficiența. Desigur, se poate spune că statistica este afectată de numărul mare de gospodării individuale, un specific al agriculturii românești.

Dar, datele analizei arată cât de departe de piață este o parte a agriculturii. Respectiv, 85% din populația agricolă practică o agricultură de subzistență. Drept urmare, suprafața fermei medii este în România de 3,7 hectare, cea mai mică din Uniunea Europeană.

Astfel, foarte multe ferme, 86%, consumă mai mult de jumătate din producția pe care o realizează, ceea ce ne arată că rațiunea acestor ferme este de auto-consum și nu de piață.

Fermele vegetale mari nu excelează în productivitate. La porumb, România este printre ultimele state în clasamentul european. La grâu, situația este ceva mai bună, dar, totuși, România se află în a doua parte a ierarhiei. În ultimii ani, productivitatea, măsurată prin producția medie la hectar, a crescut la grâu și porumb, dar, încă este la un nivel mai scăzut decât media europeană.

Analiza economistului Ionuț Dumitru arată o comparație între Bulgaria, Ungaria, Polonia și România în ceea ce privește producția agricolă ca pondere în Uniunea Europeană.

România contează la producția de cereale, cu performanța de la porumb (un sfert din producția europeană) și floarea-soarelui, cu 34%. De asemenea, se produce 14% din soia din Uniunea Europeană. În schimb, România nu contează la producția de sfeclă de zahăr, la cea de carne de vită și carne de porc. La producția de legume, fructe, carne de pui și lapte, cifrele sunt modeste.

Polonia excelează la mai multe capitole, precum cartofi, sfeclă de zahăr, legume proaspete, morcovi, mere, dar și carne de pui. De asemenea, este mult peste România la producția de carne de porc, carne de vită și lapte. Polonia nu contează la soia.

Ungaria are o pondere bună la porumb și floarea-soarelui, dar se află sub România. Sectoarele în care Ungaria se află peste România sunt sfecla de zahăr, carnea de pui și carnea de porc. Bulgaria are la toate capitolele producții mai mici decât România, dar, cu toate acestea, nu înregistrează deficit comercial.

În concluzie, există trei agriculturi în România. Una de auto-consum, alta care contează în producția europeană și pentru export și a treia cu valoare adăugată redusă. Fiecare zonă va trebui să se îmbunătățească, altfel riscă să dispară.

Rubrica Economia Reală este realizată cu sprijinul Intercapital Invest