Curtea de Conturi, un raport despre aproape nimic

În al doilea rând, Curtea de Conturi pare tot mai ineficientă, dacă ar fi să folosim un limbaj din mediul economic. În sensul că rapoartele instituției aduc în atenție, în majoritatea cazurilor, doar controale fără un impact consistent pentru bugetul de stat și pentru opinia publică.

Direct spus, în ultimii ani, Curtea de Conturi nu poate sau nu vrea să descopere canalele importante prin care se scurg fondurile publice. Este greu de crezut că nu există probleme mai mari decât cele arătate în rapoartele instituției de control.

În aceste condiții, cele peste 400 de pagini ale raportului public anual al Curții de Conturi sunt citite destul de superficial. Anul acesta, însă, mi-am aruncat o privire mai atentă asupra rapoartelor instituției de control.

Trebuie făcută, însă, o precizare. Instituția este esențială pentru funcționarea statului. Am, însă, dubii serioase că activitatea Curții de Conturi este, în acest moment, la un nivel performant.

De aceea, rapoartele pe anul 2019 merită citite cu atenție pentru că răspund la câteva întrebări și anume: cum și cu ce rezultate lucrează instituția de control? Avem câteva răspunsuri. Raportul de activitate al Curții de Conturi pe anul 2019 ne oferă câteva repere.

Raportul are 82 de pagini din care aflăm misiunea și viziunea instituției, cadrul legal de funcționare, un calendar al evenimentelor, organizarea instituției, dar și o serie de cifre.

Sunt interesante de exemplu, cifrele legate de bugetul instituției, respectiv, în anul 2019, Curtea de Conturi a cheltuit 347 milioane lei, din care 71% au fost pentru personal, adică salarii și sporuri. În schimb, controalele și auditurile efectuate de Curtea de Conturi au adus la bugetele de stat aproximativ 17 milioane lei plus 48.000 euro.

Desigur, la aceste sume se mai adaugă o serie de venituri nerealizate și de prejudicii constatate de instituție în valoare de aproximativ un miliard lei. Este, însă, neclar dacă acești bani mai ajung vreodată la buget și sub ce formă.

În schimb, raportul de activitate dedică 20 de pagini de pagini, din 84, activității internaționale și interne, cu accent pe președintele instituției, Mihai Busuioc. Informația este ilustrată cu nu mai puțin de 17 fotografii în care apare președintele Curții de Conturi. Probabil că și Nicolae Ceaușescu ar fi fost invidios.

De asemenea, aflăm că în anul 2019, Busuioc a fost plecat la diverse întâlniri și conferințe la Varșovia, Bratislava, Seul, în Coreea de Sud, la Chișinău, Ierusalim, în Israel, Moscova, Lisabona sau Helsinki. Desigur, întâlnirile profesionale și conferințele de specialitate sunt utile, dar aceste schimburi de experiență și cursuri ar trebui să se regăsească în creșterea performanțelor instituției.

Rezultatele auditurilor pot fi găsite în al doilea raport al Curții, așa-numitul raport public. Aici, lucrurile sunt mai concrete.

De exemplu, în ceea ce privește auditul la Ministerul Dezvoltării Regionale atrage atenția asupra unor nereguli existente în derularea Programului Național de Dezvoltare Locală – PNDL, precum lucrări neexecutate, dar pentru care s-a solicitat decontarea, abateri de la calitatea lucrărilor, precum și abateri de la procedurile de achiziție publică.

De asemenea, raportul arată că echipamentele hard și soft ale sistemului informatic al Ministerului Finanțelor nu au fost plătite și nu au fost incluse în patrimoniul instituției. Echipamentele aparțin, în continuare, Direcției generale a tehnologiei informației din cadrul agenției fiscale.

Curtea de Conturi solicită clarificarea situației. Mai sunt și alte concluzii ale auditurilor derulate la instituțiile publice, dar nu au rezultate deosebite. Ceea ce înseamnă că ori lucrurile merg foarte bine în administrație, ori Curtea de Conturi își face treaba doar „pe jumătate”.

Rubrica Economia Reală este realizată cu sprijinul Intercapital Invest