Legea „furturile mici și dese / cheia marilor succese”

În sensul că faptele de evaziune fiscală nu mai sunt pedepsite cu închisoarea în cazul în care este plătit prejudiciul în cursul urmăririi penale sau în faza de judecată. Cu condiția ca prejudiciul să fie plătit integral și să nu fie mai mare de 100.000 euro. De fapt, mai exact, este nevoie de plata prejudiciului plus dobânzile și penalitățile. Dar acestea sunt amănunte. Esențial este principiul: plătești prejudiciul și scapi de pedeapsa cu închisoarea.

Legea pare a fi rezultatul unei idei care a circulat intens, în ultimii ani, în România, și anume aceea că mai importantă decât o pedeapsă care să trimită vinovații la închisoare este recuperarea prejudiciului. Este o idee aparent seducătoare. Este clar că o parte din cetățeni vor dori ca sumele furate să se întoarcă la bugetul de stat. Dar, metoda „plătesc prejudiciul și am scăpat” poate să ducă la încurajarea infracțiunilor.

De fapt, este o capcană, pentru că, în mod normal, recuperarea prejudiciului ar trebui însoțită și de pedeapsa cu privarea de libertate.

O serie de specialiști au îmbrățișat ideea plății prejudiciului. În special în cazul în care prejudiciile sunt de valoare mică. Adică, spun unii consultanți fiscali, mica evaziune făcută de unii patroni sau contabili își poate găsi o rezolvare viabilă prin această lege. Este discutabil.

O temă controversată nu este doar principiul legii, ci și pragul ales, respectiv 100.000 euro. Observațiile pot fi fără sfârșit plecând de la a te întreba de ce pragul să nu fie de 50.000 euro sau de 150.000 euro? Desigur, pe această temă se poate discuta foarte mult, dar cert este că nu există o analiză pe care să se bazeze decizia Parlamentului și care să arate, de exemplu, că ponderea faptelor de evaziune de până la 100.000 euro este semnificativă.

De fapt, există riscul ca legea să aibă un efect contrar. Adică, să îndemne la furt și nu să îl descurajeze. De asemenea, ar putea da naștere unui comportament de tipul „fac evaziune și dacă sunt prins dau banii înapoi”.

Sau este posibil ca legea să creeze o strategie a furtului. În sensul că în locul unei evaziuni de un million de euro să se încerce mai multe acte de evaziune mai mici. Poate părea exagerat. Dar, viața și legile au dovedit că imaginația și modul de adaptare al zonei infracționale este fără limite. Din acest punct de vedere, noile norme legale ar putea deveni „o lege a furturilor mici și dese”.

Prin această lege se dorește ca statul să aibă o abordare pragmatică, de business, în ceea ce privește recuperarea prejudiciilor. În situația de acum, este clar că prejudiciile, inclusiv cele din evaziune fiscală, se recuperează cu mare greutate sau deloc. Unul dintre motive este că persoanele care au realizat prejudiciul au grijă să își transfere bunurile obținute din evaziune înainte de a putea fi executate silit sau recuperate. În felul acesta, prejudiciile constatate de instanță rămân doar pe hârtie și nu ajung la buget.

Dar, această problemă reală - a nivelului redus de recuperare a prejudiciilor - nu găsește un răspuns mulțumitor în lege. O relaxare a condițiilor legale ar putea să aibă tocmai efectul invers. Nu o creștere a recuperării prejudiciilor, ci o expansiune a furturilor mici și dese.

Rubrica Economia Reală este realizată cu sprijinul Intercapital Invest