Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


România și Uniunea Europeană. Cât primim și cât dăm

euro.png

Image source: 
pixabay.com

România aderă la Uniunea Europeană începând cu 1 ianuarie 2007, mai târziu decât o parte din statele foste socialiste, care se integrează din anul 2004, dar, România, alături de Bulgaria, închid împreună un cerc al extinderii Uniunii Europene.

Negocierile de aderare încep în anul 2000, reperul fiind important pentru că apropierea de Uniunea Europeană crește ritmul și interesul investitorilor străini, cu precădere europeni, pentru companiile românești. Astfel, în anul 2007, România era o destinație importantă pentru firmele europene, după ce acestea se așezaseră, în primul val, în Ungaria, Cehia sau Polonia.

Cifrele și analizele sunt clare. Progresul economic al României este fără dubii și se leagă și de apartenența la Uniunea Europeană, respectiv de investițiile care s-au orientat către România, de fondurile europene absorbite și de integrarea în piața unică.

De exemplu, în anul 2017, în comparație cu 2007, consumul final al populației și al companiilor s-a dublat, exporturile au crescut de trei ori, importurile aproape că s-au dublat, iar produsul intern brut a crescut de 2,3 ori. Cea mai puțin spectaculoasă evoluție a fost cea a investițiilor care au crescut de numai 1,3 ori într-un deceniu.

Este evident, dezvoltarea economică nu se datorează exclusiv apartenenței României la Uniunea Europeană, dar la fel de clar este că procesul de aderare a contat în progresul accelerat al economiei românești. Un progres realizat chiar și în ciuda crizei financiare și economice începută în anul 2009 și care a lovit toate statele europene.

După 14 ani de la intrarea în Uniunea Europeană, România este puternic integrată în piața unică, între 73% și 75% din schimburile comerciale derulându-se cu state ale Uniunii Europene, regula fiind „spartă” la exporturi de Turcia și Marea Britanie, iar la importuri de China, Turcia și Rusia.

Progresul economiei și-a pus amprenta și în privința reducerii decalajelor de dezvoltare. Astfel, în 10 ani (2007-2017), produsul intern brut pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumpărare a crescut de la 36% la 59%, față de media zonei euro.

A fost un proces de convergență rapidă, iar specialiștii remarcă faptul că în anul 2000, România era la nivelul Bulgariei, iar în anul 2017, a ajuns aproape de Ungaria și Polonia. În plus, în materie de produs intern brut nominal, România a depășit Grecia și Portugalia aflându-se acum pe poziția a 13-a la nivelul Uniunii Europene.

O idee falsă, care încă mai circulă, este că România a dat mai mult decât a primit de la Uniunea Europeană. O analiză a profesorului Gabriela Drăgan arată că în perioada 2007-2020, în cele două exerciții financiare europene, România a primit 53,6 miliarde euro și a plătit 18,5 miliarde euro, ceea ce înseamnă un plus de 35,1 miliarde euro. Sunt cifre care vorbesc de la sine despre beneficiul pe care îl aduce României prezența în spațiul Uniunii Europene.

Este bine să menționăm și statele care plătesc mai mult decât primesc de la Uniune, respectiv Germania, Franța, Italia, Țările de Jos, Suedia, Austria, Danemarca, Irlanda și Finlanda.

Este adevărat că integrarea în Uniunea Europeană a adus pentru România și o problemă dificilă și anume plecarea în statele membre a milioane de români. Diferența de salarii și de condiții de trai i-a făcut pe trei milioane de cetățeni români, în marea lor majoritate apți de muncă, să își caute de lucru în Europa.

Principiul libertății de mișcare a forței de muncă a oferit românilor posibilitatea să lucreze peste granițe, iar economia locală a fost văduvită de un potențial valoros. Dar, ar fi putut fructifica economia românească întregul potențial a încă trei milioane de lucrători? Probabil că nu.

Dacă ar fi comparăm plusurile cu minusurile, România iese pozitiv din apartenența la Uniunea Europeană. Este o realitate pe care mulți români o înțeleg.

 

Rubrica Economia Reală este realizată cu sprijinul Intercapital Invest

 
Rubrica Economia Reală din 10 mai 2021