PNRR, logica și modul de utilizare

(Documentul poate fi descărcat de aici)

Mass-media a prezentat deja fragmente semnificative din cadrul planului, care arată atât unele investiții ce urmează a fi făcute cu finanțări europene, cât și o parte din reformele asumate de România prin PNRR. Toate acestea sunt importante.

Astăzi, însă, mi-am propus să fac o serie de observații mai puțin spectaculoase, care se referă la logica planului, la modul în care a fost construit. Sunt convins că dacă planul respectă criteriile, matricea europeană, înseamnă că are o calitate și o șansă.

Calitatea este că a fost scris respectându-se principiile și condițiile europene. Șansa este ca un plan scris pe baza matricei europene să fie aprobat fără probleme de Comisia Europeană și implicit de statele membre.

De fapt, primul pas al acestui plan este să treacă prin „furcile caudine” ale instituțiilor europene. Apoi, România va fi gata să primească banii și, în al treilea rând, etapa cea mai dificilă, va fi implementarea PNRR.

Așadar, care este logica după care a fost construit planul național de redresare și reziliență?

În primul rând, planul este structurat pe șase piloni, în conformitate cu regulamentul european. Este vorba despre tranziție verde, transformare digitală, creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, coeziune socială și teritorială, sănătate și politici pentru noua generație.

Sună destul de vag, este adevărat. Dar, acesta este limbajul european și vrând-nevrând România trebuie să îl respecte. De altfel, planul național francez are și el în componență cei șase piloni, care, cu mici variațiuni, au aceleași denumiri.

Cei șase piloni mari sunt de fapt, coordonatele pe care trebuie realizate schimbările. În interiorul fiecărui pilon există mai multe așa-numite componente, în total, fiind 15. Fiecare componentă se împarte în plan într-un set de reforme și un pachet de investiții atașat. Aceasta este logica și structura în care este construit planul național de redresare și reziliență.

Pentru a face un pas înainte să trecem în revistă și cele 15 componente. Este vorba despre sistemul de management al apei, împăduriri, managementul deșeurilor, transport sustenabil, fondul pentru valul renovării, energia, cloudul guvernamental, reforme fiscale și reforma sistemului de pensii, suport pentru sectorul privat și pentru domeniul cercetării, fondul local pentru tranziție verde și digitală, turism și cultură, sănătate, reforme sociale, reforma sectorului public și, în fine, România educată.

Este destul de stufos, dar cei interesați pot găsi în fiecare capitol al acestor componente setul de reforme și cel de investiții asumate în planul național.

Pentru a avea o imagine comparativă să urmărim și componentele planului francez.

Astfel, Franța a prezentat în plan renovarea energetică, ecologie și biodiversitate, infrastructuri și mobilitate verde, energii și tehnologii verzi, finanțarea companiilor, suveranitate tehnologică și reziliență, actualizarea digitală a instituțiilor statului, salvarea locurilor de muncă, tineri, persoane cu handicap și formare profesională, cercetare și coeziune teritorială.

După cum se poate vedea, unele componente ale planului francez sunt la fel cu cele românești, altele, nu.

În concluzie, planul național românesc respectă structura europeană. A fost construit corect. Diferențele în materie de reforme și investiții între România și Franța sunt date de nivelul de dezvoltare al statelor. În mod normal, planul României va fi aprobat fără probleme de Comisia Europeană, iar banii vor veni începând chiar cu anul acesta.

Marea problemă este: va reuși România să implementeze un plan atât de stufos? Dacă ar fi să credem mesajul introductiv al ministrului Cristian Ghinea, România va folosi banii europeni, va face reforme și va arăta altfel în anul 2026. Dar, putem avea încredere în vorbele unui ministru?

Rubrica Economia Reală este realizară cu sprijinul Intercapital Invest