Reforma pensiilor nu înseamnă doar vârsta de pensionare

...Sistemul actual de pensii este nesatisfăcător: pe de o parte, generează profunde inegalități, din cauza fragmentării și existenței unor reguli foarte eterogene privind calculul pensiei, pe de altă parte, actuala legislație nu încurajează suficient angajarea persoanelor în vârstă, ceea ce explică, parțial, rata redusă de ocupare a persoanelor cu vârste cuprinse între 55 și 64 de ani.

Pe lângă aceste dificultăți, există un dezechilibru financiar structural semnificativ. Criza Covid-19 a mărit deficitul sistemului de pensii, cel puțin pe termen scurt. În acest context, este necesară o reformă a sistemului de pensii”.

Este acest paragraf din planul de redresare și reziliență al României? Nu, deși ar fi putut să fie fără nicio problemă. De fapt, textul citat face parte din planul național de redresare și reziliență al Franței, dar, după cum se poate vedea, el s-ar potrivi perfect și pentru România. Ceea ce ne spune că reforma sistemului public de pensii este o temă europeană, nu doar românească.

În ceea ce privește România, transmiterea la Bruxelles a planului de redresare și reziliență a inflamat dezbaterea privind reforma pensiilor. Un capitol important din planul național se referă la modificările de legislație și de principii care trebuie operate asupra sistemului public de pensii pentru a-l face sustenabil și mai echitabil.

Ideea cu creșterea vârstei de pensionare a alertat publicul larg. Numai că reforma sistemului public de pensii înseamnă mai mult decât o discuție pe tema creșterii vârstei de pensionare. O evaluare a sistemului de pensii trebuie să analizeze, corelat, mai mulți indicatori și să îi prezinte public.

De exemplu, o analiză a economistului Dan Bucșa aduce în discuție o serie de parametri sensibili pentru sistemul public de pensii și pentru buget. Este vorba despre procentajul extrem de ridicat al cheltuielilor cu pensiile și salariile din fonduri publice din totalul veniturilor bugetare. În aceste condiții, este clar că fondurile bugetare care pot fi alocate sistemului de sănătate, educației sau investițiilor sunt foarte limitate.

O altă temă de dezbatere este aceea a aplicării contributivității pentru toate pensiile publice. O nouă lege a pensiilor ar trebui să includă prevederi legate de contributivitate. Dar, nu există nicio garanție că o altă majoritate politică nu va schimba legea și regulile, așa cum de altfel s-a mai întâmplat.

În aceste condiții, Dan Bucșa propune o amendare a Constituției care să prevadă că toate pensiile trebuie să fie corelate cu contribuția plătită. Este o idee demnă de luat de seamă, dar care poate fi transpusă cu dificultate în practică.

De exemplu, după criza economică din anii 2008-2010, s-a pus problema ca statele europene să includă un paragraf în Constituție care să ceară păstrarea unui echilibru bugetar. Până la urmă, doar Germania a mers până la capăt, introducând prevederea în Constituția națională.

Revenind la pensii, economistul Dan Bucșa crede că viitorii pensionari ar trebui încurajați să contribuie la pilonul doi, administrat privat, și să economisească prin pilonul trei, facultativ. Dar, pentru ca sumele economisite în cele două sisteme să crească este nevoie de mărirea contribuției la pilonul doi și de facilități fiscale acordate celor care economisesc în sistemul facultativ.

În fine, o creștere a vârstei de pensionare ar trebui să vină la pachet cu un sistem de formare profesională continuă, care să îi ajute pe cei cu vârste de peste 55 de ani să se recalifice.

Sunt doar câteva repere care arată că tema reformării sistemului public de pensii trebuie abordată din mai multe puncte de vedere. Altfel, mulți români ar vrea, ca în afară de creșterea pensiilor, să nu se schimbe nimic. 

Rubrica Economia Reală este realizată cu sprijinul Intercapital Invest