Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Viktor Orban a adus aurul Ungariei „acasă”. Mai departe, ce va face cu el?

La începutul săptămânii, premierul Ungariei a vizitat rezerva de aur depozitată la banca centrală. Desigur, momentul a fost completat cu o serie de declarații ale prim-ministrului maghiar, care a spus printre altele că vin vremuri primejdioase și că valoarea banilor este garantată de trei factori: aurul, guvernul și banca centrală. Destul de populistă afirmația, de altfel în stilul premierului Viktor Orban.

Guvernul și Parlamentul au avut, în ultimii ani, decizii controversate în ceea ce privește economia și finanțele. Nu doar impunerea unor suprataxe companiilor străine prezente pe piața locală în domenii precum băncile, sectorul de retail sau cel de telecomunicații.

În urmă cu un deceniu, Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană adresau avertismente guvernului de la Budapesta legate de respectarea independenței băncii centrale. Cu toate acestea, Parlamentul maghiar a adoptat o lege controversată referitoare la independența băncii naționale.

Câțiva ani mai târziu, în 2013, guvernul maghiar a numit un guvernator nou al Băncii Naționale, respectiv un fost ministru din primul cabinet Orban. De atunci, înțelegerea dintre banca centrală și guvernul maghiar pare a fi foarte bună.

De altfel, una din cerințele guvernului a fost îndeplinită cu brio de banca centrală. Este vorba despre ideea lui Viktor Orban de repatriere a rezervei de aur. Banca Națională s-a conformat rapid. Chiar dacă a durat mai mulți ani, operațiunea readucerii aurului în Ungaria a fost dusă cu bine la capăt de banca centrală. Viktor Orban vorbește acum cu mândrie despre „aurul națiunii care s-a întors acasă”.

Dar, a avut sens economic această mișcare a aurului?

Specialiștii spun că nu. Toate beneficiile pe care rezerva de aur le poate aduce unui stat, și anume mai multă credibilitate pe piețele financiare internaționale sau o eventuală garantare a unor împrumuturi externe, se pot obține chiar mai facil dacă aurul stă la Londra.

De fapt, repatrierea rezervei de aur este un proces care implică un nivel destul de ridicat de costuri care nu se justifică neapărat de avantajele de a avea aurul pe teritoriul țării.

De altfel, în anul 2019, ideea repatrierii aurului a apărut și în România, la guvernul de atunci și la politicienii care pilotau acel guvern. Numai că Banca Națională a României s-a opus public ideei de repatriere a aurului.

Argumentele au fost clare, pe de o parte, costurile mari ale operațiunii, la care se adăuga și faptul că România nu are condiții propice pentru depozitarea a 103,6 tone atât cât este în acest moment rezerva de aur.

Pe de altă parte, gestul repatrierii aurului ar fi fost absolut nefolositor, pentru că uzanțele internaționale spun că aurul păstrat la Londra este mult mai credibil în fața unor investitori internaționali.

Viktor Orban are acest talent politic de a apăsa pe coarda naționalistă. Nu doar că a adus acasă, împreună cu banca centrală, aurul națiunii, ci a și cumpărat noi cantități de aur. În câțiva ani, Ungaria și-a triplat rezerva de aur ajungând la 94,5 tone, mai puțin decât Polonia și România, dar peste statele foste socialiste în ceea ce privește cantitatea de aur împărțită la numărul populației.

Premierul maghiar este într-o continuă campanie de imagine cu efecte vizibile. Cel mai recent, Viktor Orban a cules laude ca urmare a organizării la Budapesta a meciurilor din Campionatul European de Fotbal, în special pentru decizia de a permite accesul spectatorilor până la capacitatea maximă a stadionului. Ceea ce evident a fost o hotărâre hazardată, care nu s-a mai repetat, la acest nivel, în nicio capitală europeană.

Interesant este că prin investițiile realizate, stadioane, săli de sport, autostrăzi sau chiar un depozit modern pentru rezerva de aur, premierul Viktor Orban dă senzația că Ungaria are fonduri nelimitate pentru investiții. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că tabloul de bord nu arată nici pe departe atât de bine.

Ungaria a încheiat anul 2020 cu o datorie publică de 80% din PIB, cu un deficit bugetar de 8,1% din PIB și are cheltuieli bugetare de 51,6%, iar venituri publice de 43,5% din PIB. Spre comparație, România are o datorie publică de 47% din PIB, un deficit de 9,2% din PIB, cheltuieli bugetare de 42% și venituri de 33% din PIB. Ceea ce ne arată că premierul Viktor Orban știe să cosmetizeze și datele economice.

 

Rubrica Economia Reală este realizată cu sprijinul Intercapital Invest

 
Rubrica Economia Reală din 8 iulie 2021