Petrom, o „mașină” de făcut bani pentru stat, chiar și privatizată

Dincolo de confirmarea sau nu în viitor a schimbării acționarului majoritar, să trecem în revistă principalele coordonate ale privatizării Petrom.

Vânzarea pachetului majoritar de acțiuni deținut de stat, care a avut loc în iulie 2004, a suscitat de-a lungul anilor controverse uriașe. Temele de dispută au fost de la oportunitatea privatizării până la nivelul scăzut al redevenței prevăzut în contract. Cu toate aceste diferențe de opinii, la 17 ani de la privatizarea Petrom se poate face o sinteză a evoluției companiei.

Astfel, profitul net obținut de companie în ultimii 17 ani a fost, în total, de 36,2 miliarde lei, cu precizarea că au fost doi ani, 2004 și 2015, în care firma a înregistrat pierderi.

Dacă avem în vedere recuperarea pierderilor, vom ajunge la concluzia că, în total, profitul net al Petrom a fost de 34,6 miliarde lei. De remarcat că statul român și-a păstrat un pachet de acțiuni de 20%, ceea ce înseamnă că aproximativ 7 miliarde lei au fost încasate de stat în contul dividendelor.

Trebuie precizat că suma nu este strict exactă, pentru că, în general, există diferențe între profitul net realizat și suma distribuită ca dividende către acționari. În orice caz, însă, cele șapte miliarde lei, adică 1,8 miliarde euro, sunt cu aproximație dividendele încasate de stat.

O idee greșită care a circulat în urmă cu câțiva ani a fost ca statul să își vândă pachetul de acțiuni. Ar fi fost o eroare, pentru că statul ar fi renunțat la banii pe care îi primea în contul dividendelor.

Fără zgomot mare

Argumentele în favoarea vânzării acțiunilor erau că statul nu avea nicio pârghie pentru a influența decizia în cadrul firmei (ceea ce era adevărat) și nevoia de bani a bugetului de stat. În cele din urmă, statul și-a păstrat participația și bine a făcut, pentru că a încasat dividende substanțiale chiar și fără să ia vreo decizie în companie.

La suma primită în contul dividendelor se adaugă și cele 900 milioane de euro primite la privatizare, în contul pachetului de acțiuni de 51%.

Dacă se va ajunge la situația în care statul român să dorească să răscumpere pachetul de acțiuni deținut de OMV, va putea să plătească din banii încasați în ultimii ani. La o capitalizare a companiei de 5,3 miliarde euro, statul ar trebui să plătească pentru 31%, atât cât este nevoie pentru a prelua controlul companiei, suma de 1,7 miliarde euro.

Ar fi o afacere care merită făcută, dacă ne gândim că statul a încasat de la privatizare, prin dividende și pachetul de acțiuni cedat, aproximativ 2,6 miliarde euro.

Desigur, acesta este un calcul teoretic, la care nu știm dacă se va ajunge vreodată. Ceea ce știm, însă, este că pe lângă dividende, statul a mai primit de la Petrom, în contul impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, 32 miliarde euro, în perioada 2004-2020, conform raportului anual al companiei.

În orice caz, Petrom de azi nu mai este Petrom de la momentul privatizării, din anul 2004. Acționarii austrieci au renunțat la Arpechim, combinatul de la Pitești, dar au construit centrala electrică de la Brazi.

De asemenea, compania și-a consolidat rețeaua de distribuție și a trecut, fără zgomot mare, prin restructurări de personal. Astfel, de la 50.000 de angajați, în anul 2004, s-a ajuns, astăzi, la aproximativ 11.000 de salariați.

Evident, se poate spune că Petrom ar fi putut obține performanțe financiare și de restructurare asemănătoare și în absența privatizării cu investitorul austriac. Poate că da, poate că nu. Dacă privim la managementul companiilor de stat sunt mari semne de îndoială. Dar, în orice caz, nici în economie, istoria contrafactuală nu are prea multă relevanță.

Rubrica Economia Reală este realizată cu sprijinul Intercapital Invest