Cu ochii pe datoria externă uităm adevărata problemă: consumul din import în locul celui din producția internă

Pe de o parte, pentru că ritmul creșterii este în nota anilor trecuți. Concret: în aceeași perioadă, primele șapte luni ale anului, datoria externă a crescut anul trecut cu 5,5 miliarde euro, în anul 2019, un an mult mai liniștit decât perioada pandemiei, datoria externă a urcat cu 8 miliarde euro, iar în anul 2018, cu 4 miliarde euro.

Așadar, cele 6,2 miliarde euro în plus la datoria externă nu sunt o excepție, ci o regulă. La fel de adevărat este că dacă facem o comparație între datoria publică externă din acest an și nivelul din anul 2018, vom constata că există o creștere importantă, cu 80%.

De asemenea, este nevoie de o clarificare în ceea ce privește datele băncii centrale. Datoria externă totală de 132 miliarde euro include și datoria publică și cea privată, iar datele prezentate de Banca Națională nu fac o distincție clară între datoria externă.

Diferențierea trebuie făcută. Este clar că datoria publică externă a crescut pentru că statul s-a împrumutat în valută de pe piețele financiare internaționale. La fel, companiile străine care activează în România se pot împrumuta în valută fie de la bănci europene, fie de la firma-mamă.

În același timp, datoria publică nu este doar externă, ci și internă. În total, datoria publică este deja la aproximativ 50% din produsul intern brut, ceea ce înseamnă că în valoare nominală va ajunge anul acesta la aproximativ 100 miliarde euro.

Datoria externă este și un reper pentru piața valutară, pentru că serviciul datoriei, adică plățile ce vor trebui efectuate într-o anumită perioadă, influențează evoluția cursului de schimb leu-euro. O cerere crescută de monedă europeană, ca urmare a efectuării plății în contul datoriei externe, poate pune presiune asupra scăderii monedei naționale.

Dar, evoluția îngrijorătoare nu este a datoriei externe, ci a deficitului de cont curent al balanței de plăți. În primele șapte luni ale anului, deficitul a ajuns la 9 miliarde euro, mult mai mare decât anul trecut când se înregistra o valoare de 5,3 miliarde euro. De altfel, deficitul de cont curent a cunoscut în primul trimestru al anului cea mai amplă creștere din ultimele 14 trimestre.

Deficitul de cont curent mare este și o ciudățenie la nivel european, pentru că majoritatea economiilor înregistrează excedent, iar deficitele, acolo unde unde este cazul, sunt la un nivel redus. De altfel, Uniunea Europeană are, per total, excedent de cont curent.

În schimb, România are deja o acutizare a fenomenului. Care vine în mod clar din deteriorarea continuă a deficitului de balanță comercială. Consumul crește, dar mărfurile consumate provin într-o proporție tot mai mare din import. Este un exemplu clar al slăbiciunii economiei românești.

În schimb, serviciile de transport internațional ale companiilor românești aduc bani în țară și contribuie la reducerea deficitului de cont curent, fiind unul dintre puținele sectoare care produc excedent. În fine, vestea bună este că investițiile străine au crescut anul acesta la 4 miliarde euro, de la 1,2 miliarde euro, anul trecut.

În concluzie, problema economiei românești este deficitul de balanță comercială, faptul că nu există producție internă mai mare și mai diversificată. Datoria nu este decât consecința acestui dezechilibru.

Rubrica Economia Reală este realizată cu sprijinul Intercapital Invest