Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Plafonarea prețurilor, sabia cu două tăișuri

money-2724235_1280.jpg

Image source: 
Pixabay (ilustrație)

Creșterea tarifelor la gaze naturale și energie electrică îi inspiră pe specialiști și pe simplii consumatori să caute soluții. Evident, anunțul premierului spaniol care a declarat că guvernul va plafona prețul gazului natural și, în același timp, va reduce câteva taxe aplicate asupra produselor energetice, i-a făcut și pe români să își dorească aceste măsuri.

Doar că soluțiile posibile pentru temperarea prețurilor produselor energetice sunt mai multe și de diferite feluri. O variantă pe care și-o dorește toată lumea este creșterea capacității de producție. Marea problemă a acestei idei bune este că poată fi aplicată doar pe termen mediu și lung. De exemplu, centrala de la Iernut, construită de Romgaz, nu este nici acum pusă în funcțiune. La fel, în ceea ce privește gazele naturale din Marea Neagră, guvernele au reușit să îi încurce pe investitori, astfel că în acest moment gazele din zona offshore nu se exploatează. Deci, creșterea producției de energie electrică și de gaze naturale este o aspirație corectă, doar că pentru a se realiza este nevoie de timp, determinare și investiții.

Soluțiile pe termen lung sunt irelevante pentru acest moment. Acum, consumatorii, persoane fizice sau juridice, au nevoie de o soluție rapidă. Există tot mai multe voci care susțin ideea de plafonare a tarifelor. Este posibilă blocarea prețurilor? Legal, da. Legea concurenței precizează că în cazul unei situații de criză, în cazul unui dezechilibru major între cerere și ofertă sau în cazul disfuncționalității evidente a pieței, guvernul poate dispune măsuri cu caracter temporar pentru combaterea creșterii excesive a prețurilor sau chiar blocarea acestora. Aceste măsuri pot fi adoptate pe o perioadă de șase luni, care poate fi prelungită succesiv cu trei luni. Intervenția guvernului se face doar cu avizul Consiliului Concurenței.

Deci, legal, prețurile se pot bloca pe o perioadă determinată. Dar, ne putem întreba: la ce nivel ar putea fi blocate prețurile? În ceea ce privește energia electrică, lucrurile sunt complicate, pentru că piața funcționează cu companii bazate pe surse de producție diferite. Adică, există producători de energie electrică din surse hidro, nucleare, producători care folosesc cărbune sau care utilizează resurse regenerabile. Costurile de producție și prețul de vânzare ale companiilor producătoare sunt extrem de diferite. Și atunci, la ce nivel se poate bloca prețul pentru ca firmele producătoare să nu riște să intre în faliment? Dacă se blochează tariful energiei electrice la nivelul producției hidro, consumatorii vor fi fericiți, dar companiile energetice vor înregistra pierderi serioase. Invers, plafonarea prețului la nivelul producătorilor de energie din cărbune nu are sens, pentru că este prea mare.

De fapt, tema blocării prețurilor este complicată pentru că trebuie luat în calcul nu doar punctul de vedere al consumatorului (care își dorește o factură cât mai ieftină), dar și punctul de vedere al producătorilor. Pentru că dacă se plafonează tariful energiei electrice și firmele producătoare pierd bani, se mută „gaura” financiară din buzunarul consumatorilor în cel al companiilor, ceea ce va face imposibil de atins obiectivul de termen lung, respectiv investițiile.

În ceea ce privește tariful gazului natural, acesta a mai fost plafonat o dată, în anul 2018, prin Ordonanța 114. Rezultatul a fost că producătorii români și-au micșorat ușor producția cedând astfel importatorilor mai mult loc pe piață.

Desigur că printre soluțiile pe termen scurt pot fi și cele de reducere a fiscalității, de plată a unor subvenții pentru consumatorii vulnerabili sau de acordare a unor ajutoare directe gospodăriilor aflate în dificultate.

Este clar că nicio soluție nu este perfectă. Dar, creșterea tarifelor este atât de mare încât ceva ar trebui făcut.

 
Plafonarea prețurilor, sabia cu două tăișuri