Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


PNRR, o miză de ”totul sau nimic”. Uriașa responsabilitate a guvernului și administrațiilor locale

Comisia Europeană a adoptat luni o evaluare pozitivă a Planului de redresare și reziliență al României, care va putea primi, astfel, din partea UE granturi în valoare de 14,2 miliarde EUR și împrumuturi în valoare de 14,9 miliarde EUR, informează executivul de la Bruxelles.

În principiu, Consiliul are acum la dispoziție patru săptămâni pentru a adopta propunerea Comisiei.

Aprobarea planului de către Consiliu ar permite plata a 3,6 miliarde EUR sub formă de prefinanțare, și anume 13 % din suma totală alocată României. 

Anca Năstase și Ovidiu Nahoi, în dialog despre principalele obiective finanțate prin PNRR și imensa responsabilitate care apasă pe umerii guvernului și autorităților locale.

 ​ 

-      A.N.: Ovidiu Nahoi, ai vorbit luni dimineață, în cronica europeană, despre o șansă istorică pentru România. De ce este atât de important acest plan semnat astăzi de președinta Comisiei?

O.N.: Uniunea Europeană se află în pragul unei transformări fundamentale spre o economie eficientă, inteligentă și verde. Iar România  nu are cum să nu fie prinsă în această transformare – măcar și pentru faptul că 70% din comerțul țării este în cadrul Uniunii Europene.  Fondul Monetar Internațional estima la sfârșitul verii o creștere a PIB-ului real al României de 7% în 2021 - o îmbunătățire față de prognoza de 6% din luna aprilie. Există însă și niște condiții, iar printre acestea cea mai importantă este cea legată de absorbția fondurilor europene.

Cu alte cuvinte, dezvoltarea României în următorii ani depinde în mod deosebit de folosirea acestor fonduri. Și când spunem dezvoltarea României, cred că trebuie să privim aceasta dintr-o anumită dinamică, a efortului național de reducere a decalajelor față de media europeană. România nu s-a mișcat deloc rău de la aderare.  Am pornit de la un nivel mediu de sub 50% în materie de PIB/locuitor din media Uniunii, azi am ajuns la 70%. Acum ar trebui să facem o străpungere către zona țărilor dezvoltate, din punct de vedere tehnologic și social.

Aceasta este, de fapt, miza.

 

-      A.N.: Ce își asumă România, concret, prin acest plan, cum va putea aduce el saltul așteptat în dezvoltare?

 O.N.: Aș duce în discuție un cuvânt care știu că poate părea uzat, dar în realitate nu și-a pierdut din importanță: reformă.

Reformele trebuie însă finanțate . Și vorbim despre 29,2 miliarde de euro, împărțite în proporții aproape egale între granturi și împrumuturi pe care România le poate accesa.

PNRR are la bază 6 piloni principali: Tranziția spre o economie verde; Transformarea digitală; Creșterea economică inteligentă; Coeziunea socială și teritorială; Sănătate și reziliență instituțională; Educație și competențe pentru copii și tineri.

 

-      A.N.: Să mergem la lucruri concrete. Vor fi finanțate câteva mari lucrări de infrastructură de transport, de exemplu.

 O.N.: Da, și aici chiar a fost o problemă, în a convinge Comisia Europeană să accepte introducerea acestor obiective în PNRR, mai ales când vine vorba de autostrăzi. Aceasta, în condițiile în care 37% dintre proiectele finanțate trebuie să aibă amprentă verde. Până la urmă și cei de la Bruxelles au înțeles că avem întârzieri mari și că trebuie să recuperăm, deși în principiu, aceste mari lucrări de infrastructură nu erau avute în vedere în planurile naționale de redresare și reziliență, fiind mai degrabă obiective de secol XX și nu se secol XXI. Dar, repet, decalajul României a fost înțeles și s-au făcut concesii.

Astfel că infrastructura de transport va beneficia de 7,6 miliarde de euro . În transportul rutier, ținta este de peste 400 de km noi de autostradă, afară de de ce va fi finanțat din clasicele fonduri. Grosul merge în autostrăzile din Moldova - A7 și A8. În transportul feroviar vorbim despre modernizarea a peste 300 de kilometri de cale ferată, dar și achiziția de trenuri noi și, experimental, de locomotive pe bază de hidrogen.

Atenție, pentru aceste obiective, care par foarte îndrăznețe, termenul este foarte strâns: sfârșitul anului 2026. Iar regulile sunt foarte clare: dacă țintele nu sunt atinse, România va fi obligată să vireze toți banii înapoi Uniunii Europene.

 

-      A.N.: Ce putem spune despre reformele în domeniul sanitar? Mai ales când vedem problemele grave cu care ne confruntăm astăzi.

O.N.: PNRR prevede aproape 2,5 de miliarde de euro pentru modernizarea infrastructurii spitalicești, care reprezintă un pericol pentru personal și pacienți, atât în ce privește clădirile în sine cât și riscul infecțiilor nocosomiale. Așadar, clădiri și dotări noi, aceasta în afara spitalelor regionale, finanțate din fondurile europene obișnuite. Alte 3,6 miliarde de euro se vor duce către investiții în educație – modernizarea școlilor, achiziționarea de tehnică modernă , construirea de săli de sport sau locuri de recreere pentru elevi.

Aș mai adăuga, la nivel de reforme, o nouă lege a pensiilor, care ar trebui trimisă în Parlament până la sfârșitul anului viitor. Reforma pensiilor este finanțată prin PNRR și ar trebui să cuprindă  printre altele o nouă formulă de calcul, bazată pe principiul contributivității și cu o indexare automată.

 

Vorbim despre digitalizare - și aici ar trebui să avem, în sfârșit, o interconectare a bazelor de date ale statului, astfel încât oamenii să nu mai fie nevoiți să meargă de la un ghișeu la altul. Vorbim despre digitalizarea ANAF dar și, de exemplu, despre digitalizarea a peste 6.500 de școli sau despre instruirea funcționarilor publici.

 

-      A.N.: Ce se va întâmpla în privința impozitării? Există numeroase discuții pe această temă. Vor fi introduse noi taxe, vor crește cele existente?

Într-adevăr, un paragraf din PNRR vorbește despre revizuirea cuprinzătoare a sistemului fiscal și despre renunțarea la stimulente fiscale excesive. Acestea nu sunt menționate ca atare, dar cel mai probabil se referă la sectorul construcțiilor , unde nu se plătesc impozit pe venit, contribuții la sănătate și la Pilonul II, precum și la IT sau cercetare unde nu se aplică impozit pe venit. Da asemenea, ne putem gândi la taxarea clădirilor și vehiculelor în funcție de emisiile de carbon.

Șantierul, așadar, este unul imens și, de data aceasta, există un termen limită, 2026. Și aici e marea deosebire față de fondurile europene obișnuite: de data aceasta, nu vom mai putea vorbi despre o rată de absorbție, mai mică sau mai mare. Vorbim despre totul sau nimic: ori  ne atingem obiectivele și realizăm cu adevărat înnoirea țării, ori nu reușim și ne vedem nevoiți să înapoiem banii. Cu ce consecințe asupra stabilității financiare a țării, nici nu e greu de imaginat. De aceea, responsabilitatea guvernului și a autorităților locale este una imensă.