Tranzacția Romgaz-Exxon: o companie de stat intră într-un proiect de miză mare

Nostalgicii vechiului regim și naționaliștii economici nu ar trebui să exulte. Nici adepții liberalismului nu ar trebui să fie prea îngrijorați. Tranzacția prin care compania de stat preia jumătate din participația la perimetrul Neptun Deep a fost impusă de conjunctură. Din diverse motive, compania Exxon a renunțat la investiția realizată deja în Marea Neagră, iar Romgaz a fost singura firmă interesată în mod real să preia participația americanilor.

Nu suntem în fața unei naționalizări, nu acesta este sensul tranzacției Romgaz-Exxon, dar nici nu este un fapt obișnuit ca o firmă de stat să răscumpere acțiunile unei companii americane. Culmea este că această preluare a participației Exxon face dreptate într-o situație controversată și anume lipsa statului român într-o proporție semnificativă, prin companiile specializate, din exploatarea resurselor energetice din Marea Neagră. Trebuie spus că statul român era prezent în explorarea și exploatarea zăcămintelor offshore prin participația minoritară în OMV Petrom și prin Romgaz, care are și o pondere redusă în consorțiul care exploatează un perimetru offshore, mai mic decât Neptun Deep.

După finalizarea tranzacției, care se va întâmpla, se pare, la începutul anului viitor, Romgaz va avea o poziție importantă în exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră.

Dar, această nouă situație naște și obligații, nu doar beneficii. De exemplu, publicația profit.ro arată că prețul tranzacției dintre Romgaz și Exxon se ridică la aproximativ un miliard de euro. Pe care compania de stat îi dă, nu îi ia. Apoi, estimările profit.ro sunt că pentru începerea producției de gaze naturale va fi nevoie de o investiție cuprinsă între trei și patru miliarde euro. Investiția va trebui realizată împreună cu OMV Petrom care deține cealaltă jumătate din participația la proiectul din Marea Neagră și problema este că, deocamdată, acționarii majoritari ai companiei austriece nu au luat decizia clară de a investi în continuare în exploatarea din zona offshore.

Dosarul Romgaz-Exxon este o lecție de manual pentru naivii economic. Există o categorie de public care crede că statului i se cuvine totul și că statul trebuie să primească totul. Adică, să aibă resursele, să le exploateze și să încaseze banii din vânzarea lor. Doar că în realitate lucrurile nu sunt atât de simple. Acum, se vede foarte clar că până să ajungă să aibă venituri, orice companie este obligată să investească sume care nu sunt deloc mici. În sectorul energetic, în general, investițiile sunt mari, iar pentru exploatarea resurselor offshore ele sunt însoțite de un risc mare, pentru că presupun existența unei etape costisitoare de explorare, adică în care prin utilizarea unor tehnologii specifice se caută confirmarea că există în mod real resurse energetice. De altfel, în felul acesta se explică și sumele cheltuite de Exxon și care vor fi recuperate prin înțelegerea financiară realizată cu Romgaz.

Interesant este că noua pondere pe care o au societățile cu capital de stat, majoritar sau minoritar, în exploatarea resurselor din Marea Neagră va pune în discuție nivelul redevenței asociată exploatării gazului natural și țițeiului. Va fi de văzut dacă statul va prefera să încaseze redevențe mari și venituri mai mici din vânzarea produselor sau invers. Așadar, tranzacția Romgaz-Exxon schimbă arhitectura investițională din Marea Neagră. După mulți ani, o companie de stat are ocazia să arate ce poate să facă într-un proiect cu miză mare.