Îngrijorare. Azomureș se oprește temporar. Mai sunt și alte companii vulnerabile în fața exploziei prețurilor energetice?

Azomureș este o companie care concentrează foarte multe intersecții în economia românească. Este, din acest punct de vedere, un caz-școală pe baza căruia se poate studia modul în care economia interacționează și felul în care se antrenează sau se atenuează funcționarea unor ramuri ale economiei.

Concret, compania din Târgu Mureș este cel mai mare consumator de gaze naturale din România, respectiv aproximativ 10%, adică aproape un miliard de metri cubi anual. Este o firmă care prelucrează gazul natural, aduce valoare adăugată și produce îngrășăminte chimice și fertilizanți. Specificul unui combinat cu acest profil este consumul masiv de gaz natural, principala materie primă prelucrată.

De aceea, era de așteptat ca o dată cu creșterea rapidă și abruptă a tarifului gazului natural să existe dificultăți reale pentru combinatul din Târgu Mureș în ceea ce privește rata profitului. Trebuie spus, de asemenea, că ieșirea din piață a companiei Azomureș, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, creează o problemă și pentru furnizorii de gaze naturale care rămân fără cel mai important consumator industrial din România.

Azomureș produce jumătate din îngrășămintele chimice pe bază de azot care se consumă în agricultura românească. Fără producția de la Azomureș piața locală de îngrășăminte chimice ar fi la mâna importatorilor, care ar putea specula fără probleme absența celui mai important producător din domeniu.

Trebuie să fie clar: nu se poate anticipa o oprire pe termen lung a fabricii din județul Mureș. Deocamdată, vorbim despre o stopare a activității, care poate să fie pe o perioadă destul de scurtă. Dar, o sistare a activității pe termen mai lung, să zicem de șase luni, ar avea efecte complicate asupra aprovizionării fermierilor români cu îngrășăminte chimice.

„Dosarul Azomureș” arată, însă, lipsa de viziune și cedările nesfârșite ale statului în ceea ce privește industria chimică. De ani zile, România înregistrează un deficit comercial enorm la capitolul produse chimice, din care îngrășămintele sunt o componentă importantă. În pofida acestui deficit de balanță comercială care a atins în fiecare an în perioada 2017-2020 un nivel de peste 7,5 miliarde euro, niciun guvern nu a decis să promoveze o politică publică în acest domeniu, care nu doar să reducă deficitul comercial, ci să ducă la funcționarea unor fabrici românești de profil.

Ar fi fost posibil, pentru că de ani de zile combinatele de îngrășăminte chimice deținute de un om de afaceri român stau pur și simplu închise. Tot de ani de zile, se discută despre preluarea a două combinate, care au datorii la stat, de către compania Romgaz. Se discută, dar nu se întâmplă nimic, în așa fel încât fabricile rămân închise, producția de îngrășăminte chimice se face doar în două combinate din țară, cel din Târgu Mureș și un altul cu o producție redusă la Năvodari, iar agricultorii români cumpără din import jumătate din îngrășămintele chimice pe care le utilizează.

„Cazul Azomureș” poate indica o problemă chiar și mai mare decât cea pe care o vedem astăzi. Și anume riscul ca în viitoarea perioadă mai multe unități de producție importante să își oprească activitatea din cauza creșterii costurilor. Abia atunci economia românească va avea o problemă mare de tot.