Noua Zeelandă, sau ”Lăptăria Lumii”

În platoul Central din mijlocul Insulei de Nord se înalță marii vulcani ai Noii Zeelande. Aici Shaun Neeley deține una dintre cele mai mari ferme din țară. Ca în fiecare dimineață, se urcă în camionetă și face un tur al grajdurilor. “Mulsul de dimineata este o treabă serioasă! În zona Wairakei, unde am 19 ferme de lapte, ținem aproape 20 000 de vaci. Fiecare poate produce 20 până la 25 litri de lapte pe zi. Primăvara ajungem și la 20 000 de litri pe zi...”

O producție cu adevărat impresionantă, obținută cu ajutorul a nu mai puțin de 9 000 de hectare în de pășune. Fermele lui Shaun produc 85 de milioane de litri de lapte pe an, adică de 200 ori mai mult decât producția medie a unei ferme de lactate franceze.

Totul datorită echipamentelor de ultimă generație, dar și terenurilor mari și climatului temperat. La începutul secolului al XIX-lea, coloniștii britanici au defrișat mii de hectare pentru a le transforma în pășuni. Dar abia la sfârșitul anilor 1990, această industrie s-a dezvoltat în adevăratul sens al cuvântului și asta pentru că Noua Zeelandă a avut toate mijloacele pentru a reuși: o populație mică și spații mari unde cele 10 milioane de bovine pot paște cât e ziua de lungă.

“Industria laptelui din Noua Zeelandă s-a dezvoltat pentru că iarbă e destulă.... Iarba nu costă aproape nimic, costurile de producție au scăzut foarte mult și astfel țara noastră a devenit lider mondial în domeniu....”, spune Shaun.

Dar pentru a păstra iarba verde este nevoie de apă. Multă apă. În medie, pentru un litru de lapte sunt necesari 1 000 litri de apă. Apă care trebuie extrasă din râuri și din pânzele freatice. Căci pe timp de vară, unele zone din țară devin foarte aride.

Este cazul Platoului Central și al celor 19 ferme ale lui Shaun. Agricultorii depind de sistemele de irigare. “Pe această porțiune a fermei, am folosit un pivot de irigare. Acesta se transformă într-un cerc și udă pășunea în anotimpul secetos. De exemplu, în prezent irigăm puțin sub 1 000 de hectare, iar cantitatea de apă este de aproximativ 1.7 milioane de litri de apă pe hectar între sfârșitul lunii octombrie și februarie...”

În total, doar această pășune consumă mai mult de 14 milioane de litri de apă pe zi. Este echivalent cu consumul anual al unui oraș ca Avignon.

Însă orice ar fi, în Noua Zeelandă, utilajele nu se pot opri. Laptele de la cele 20 000 de vaci ale lui Shaun va ajunge apoi la Fonterra, cea mai mare companie din Noua Zeelandă. Numai acest grup realizează 30% din exporturile de lapte la nivel mondial.

Consecințe dramatice asupra mediului

După douăzeci de ani de agricultură intensă în industria produselor lactate, râurile au avut mult de suferit. Este o reală problemă pentru o țară care se mândrește cu o imagine «100% naturală» în campaniile sale publicitare. Astăzi, peste două treimi din râurile din Noua Zeelandă nu îndeplinesc normele sanitare. Scurgerile poluante de la ferme, ajung în apele naturale....

Și există o voce care se ridică împotriva acestui dezastru ecologic. Este cea a lui Mike Joy. Acest cercetător de la Universitatea Massey din Wellington evaluează de 15 ani nivelul de nitrați din ape. „Îngrășămintele cu azot sunt utilizate pe scară largă pentru a crește iarba. Vacile mănâncă această iarbă, iar majoritatea acestor îngrășăminte ajung în urină, care este eliminată și se varsă în sol, apoi în râuri. Înainte locuitorii puteau să înoate în râuri ... ei bine, azi nu mai au cum. Dacă vorbim despre formele de viață din aceste râuri, Noua Zeelandă are cea mai mare rată de specii endemice pe cale de dispariție din lume”.

Este o criză ecologică, dar o una sanitară. În Noua Zeelandă, cea mai mare parte a apei potabile vine din apele curgătoare. În unele zone cu foarte multe ferme de lapte, guvernul chiar a recomandat femeilor însărcinate să nu bea apă de la robinet. “În Noua Zeelandă se înregistrează cele mai mari rate de cancer colorectal din lume. Și asta chiar în zonele în care există o mare concentrare de ferme lactate. Este în mod clar o criză care ia amploare în țară și vedem bine că tot ce facem noi cu pământurile are efect asupra sănătății populației”, explică cercetătorul.

Așadar, o frenezie a producției care nu prea ține cont de mediu și de sănătatea locuitorilor. În fiecare an, industria produselor lactate aduce peste 11 miliarde de euro în Noua Zeelandă...

Traducere de Elena Neguș după articolul publicat de rfi.fr