Cât de mare este pericolul creșterii taxelor sau impozitelor

Argumentul în favoarea impozitării progresive adus, de data aceasta, de ministrul finanțelor a fost că regimurile fiscale din statele care formează zona euro se bazează pe impozitul progresiv.

Deocamdată, sunt aruncate doar petardele. Inițierea unei schimbări concrete de fiscalitate nu are loc, dar situația precară a veniturilor bugetare nu face imposibilă o schimbare a legislației fiscale.

Iar impozitarea progresivă nu este singura idee. La același post de televiziune, ministrul finanțelor a mai avansat o temă de dezbatere. Și anume că facilitatea fiscală acordată microîntreprinderilor ar trebui raportată la domeniile pe care statul vrea să le stimuleze și anume valoare adăugată ridicată, tranziție digitală și verde și conversia către producție și procesare.

Să încercăm să explicăm. În acest moment, microîntreprinderile au un nivel de impozitare simplu și favorabil și anume, în funcție de numărul de angajați pe care îl au plătesc un impozit de 1% sau 3% din cifra de afaceri. Despre această prevedere, ministrul finanțelor spune că este o facilitate fiscală.

În urmă cu patru ani, pragul veniturilor până la care o companie poate intra într-un regim de impozitare de microîntreprindere a fost crescut la un milion de euro. Specialiștii și chiar antreprenorii au fost de acord că nivelul este mult prea mare pentru economia românească, dovada cea mai bună în acest sens fiind faptul că aproape 90% din firmele românești au acum un regim fiscal de microîntreprinderi.

Noi criterii pentru microîntreprinderi?

De altfel, la sfârșitul anului trecut, s-a încercat o scădere a plafonului, dar s-a renunțat pe ultima sută de metri. Acum, ministrul finanțelor propune introducerea unor noi criterii pentru microîntreprinderi, precum valoarea adăugată sau obiectul de activitate. De fapt, aplicarea acestor idei ar birocratiza foarte mult statutul de microîntreprindere, în sensul că de la criterii simple, respectiv, cifra de afaceri și numărul de angajați, s-ar trece la condiționări mult mai sofisticate, de tipul valoarea adăugată adusă în economie sau desfășurarea unei activități de producție sau de procesare. Cu cât este mai birocratic, cu atât este mai puțin eficient. Iar obiective privind schimbarea structurii economiei românești se pot atinge utilizând alte pârghii și nu folosirea regimului fiscal al microîntreprinderilor.

Ar trebui să mai punem la socoteală că în Uniunea Europeană criteriile care se iau în calcul pentru calificarea ca întreprinderi mici și mijlocii sunt cu totul altele decât cele propuse de ministrul finanțelor cum ar fi, de exemplu, dacă o firmă este autonomă, parteneră sau afiliată.

În acest context al tatonărilor din România, compania de consultanță EY a prezentat o serie de modificări fiscale din câteva state. În Statele Unite ale Americii a crescut impozitul pe venitul companiilor, Germania vrea să crească taxa pe dioxid de carbon, dar va oferi scutiri de taxe și impozite pentru companii și persoane fizice, Polonia își propune să taxeze marile companii pentru a susține sectorul de cercetare-dezvoltare și, în fine, China țintește să reducă, simbolic, este adevărat, deficitul bugetar. Datele din analiza EY România ne arată că nu există un model. În concluzie, statele cresc sau scad fiscalitatea în funcție de interesele de moment sau de domeniile pe care doresc să le dezvolte