Dobânzi prea mici pentru o inflație atât de mare

Am evocat inflația din America pentru că, păstrând proporțiile, situația seamănă destul de bine cu cea din România. În sensul că anul trecut rata inflației a fost de 8,2%, iar așteptările sunt ca în prima parte a anului 2022 să ajungă până la 10%. Bineînțeles că o bună parte din inflația de anul trecut este cauzată de creșterea prețurilor la energie electrică, gaze naturale și combustibili. Dar, ce mai contează. Inflația s-a răspândit în toată economia și de la prețurile produselor industriale până mărfurile alimentare, toate înregistrează creșteri.

Pe de altă parte, crește numărul produselor pentru care politicienii ar dori să plafoneze prețurile. Gaze naturale, energie electrică, alimente de bază, carburanți, pentru toate aceste produse s-ar dori plafonarea prețurilor după un așa-zis model ungar. Doar că Ungaria aplică o schemă de plafonare de-a dreptul brutală, care însă vine la pachet cu o raționalizare a produselor respective.

Un lanț de magazine occidental care are operațiuni în Ungaria a anunțat deja că produsele cu prețuri plafonate vor putea fi cumpărate în cantități limitate. Este de înțeles această măsură, pentru că o plafonare care nu este compensată de stat induce pierderi atât pentru producători, cât și pentru comercianți. Deci, așa-zisul model maghiar, apetisant pentru politicieni, este unul care poate produce daune mediului de afaceri.

Dar, nici varianta adoptată de România pentru a încerca să reducă factura la energie electrică și gaze naturale nu este eficientă. Legislația a fost confuză, iar aplicarea ei abuzivă, ceea ce a făcut ca efectele pozitive să fie resimțite foarte puțin de către consumatorii casnici și de companii. Incertitudinile sunt mari la acest capitol, respectiv nu se știe dacă măsurile de sprijin vor fi menținute și după luna aprilie. Este ceea ce remarcă și Banca Națională în comunicatul în care a explicat decizia de creștere a dobânzii de politică monetară la 2,5%.

Interesant este că imediat după decizia BNR de creștere a dobânzii-cheie, piața monetară s-a și mișcat. Băncile s-au comportat ca și cum ar fi așteptat cu sufletul la gură mișcarea BNR. Adică, pe piața interbancară indicele ROBOR a urcat rapid. În felul acesta, piața a transmis semnalul că era ca o oală sub presiune în așteptarea creșterii dobânzilor.

Cu IRCC, indicele introdus după anul 2019 în locul ROBOR, povestea este alta. Prin modul diferit de calcul și prin perioada de raportare trimestrială, IRCC este mai stabil. Deocamdată, pentru că anticipațiile sunt că și IRCC va crește, în următoarele luni.

Desigur, va depinde de lichiditatea din piață, dar este de neînțeles cum se poate vorbi despre o lipsă de lichiditate în condițiile în care valoarea depozitelor bancare este mai mare decât cea a creditelor. Deci, bani ar trebui să fie în piața bancară, chiar dacă există o dispersie în rândul băncilor, unele fiind supralichide, altele încearcă să atragă depozite de la populație și firme.

În concluzie, Banca Națională luptă cu inflația și se uită și către creșterea economică. Ieri, Comisia Europeană a modificat în scădere prognoza privind creșterea economică României, de la 5,1% la 4,2%. Este încă o veste rea, alături de altele. Bătălia cu inflația se duce cu mijloace monetare. Dar, până când piața energiei nu va intra în normal, riscul inflației va rămâne.