„Călcâiele lui Achile”, exportul rusesc de gaze și țiței în Europa

De exemplu, Germania importă din Rusia mai mult de jumătate din totalul cantității de gaze pe care o consumă, iar, în acest moment, rezervele au scăzut destul de mult. De la începutul anului, prețul energiei (gaz, energie electrică și combustibili) a crescut, în Franța , în ianuarie, cu aproape 20%.

În cazul în care Rusia ar decide să oprească livrările de gaze către Europa ca răspuns la sancțiunile occidentale, scenariu puțin plauzibil, pentru că veniturile din gaze și țiței sunt esențiale pentru bugetul Rusiei, dar, dacă totuși gazele din Rusia nu ar mai veni spre Europa, prețul ar ajunge la niveluri greu de imaginat acum.

Cât de mare este dependența Uniunii Europene de gazul din Rusia? 20% din gazul consumat provine de la Gazprom și sunt state care importă procente semnificative din Rusia, respectiv Germania, Italia, Bulgaria, Danemarca, Finlanda și Polonia.

Totodată, aproape trei sferturi din gazele importate ajung în Europa prin rețelele de conducte, prin gazoducte, în timp ce doar un sfert din importuri sunt realizate sub forma gazului natural lichefiat. Este un raport procentual care arată că diversificarea surselor de aprovizionare trebuie însoțită și de investiții substanțiale în terminale care pot prelua și procesa gaze lichefiate. Chiar dacă, anul trecut, importurile de gaz lichefiat au crescut față de anul precedent. Trebuie remarcat că Germania nu are terminale de gaz lichefiat, dar a demarat construcția mai multor astfel de instalații.

Europa, unde includem și Marea Britanie, are terminale de gaze lichefiate cu o capacitate de 19 miliarde metri cubi lunar, din care se utilizează numai opt miliarde. Acest lucru înseamnă că se pot importa încă 11 miliarde de metri cubi sub formă de gaz natural lichefiat, mai puțin, totuși, decât cele 14 miliarde metri cubi lunar care vin din Federația Rusă.

Situația capacităților de gaz natural lichefiat este diferită în Europa, în Franța terminalele sunt supraaglomerate, în timp ce în Marea Britanie și Spania există capacități disponibile.

Conducta Nord Stream 2 a ajuns din nou în centrul atenției. În lungime de aproximativ 1.200 kilometri, construcția gazoductului a fost contestată de Statele Unite ale Americii. Cu toate acestea, Nord Stream 2 a fost construită și doar tensionarea situației din Ucraina a oprit autorizarea și începerea funcționării. Interesant este că gazoductul poate fi un mijloc de șantaj de ambele părți. Sancțiunile occidentale au blocat Nord Stream 2 tocmai pentru a văduvi Rusia de venituri, în timp ce Federația Rusă reduce cantitățile livrate pe celelalte canale cu scopul de a forța funcționarea noului gazoduct. Este un adevărat război al nervilor.

Diversificarea surselor de energie începe să funcționeze. Japonia a anunțat că va direcționa câteva petroliere cu gaz lichefiat către Europa. Azerbaidjan va crește cantitățile livrate către Europa prin cele trei conducte care vin din zonă. Qatar dorește să își extindă producția de gaze naturale, Europa ar putea fi o piață bună, dar ministrul energiei din Qatar rămâne destul de rezervat declarând că „volumul de gaz de care are nevoie Europa nu poate fi înlocuit unilateral de nimeni fără a perturba aprovizionarea din alte regiuni ale lumii”. În același timp, Australia și Statele Unite sunt pregătite să exporte gaz.

Este clar că pentru Rusia încasările din vânzarea produselor energetice sunt esențiale, reprezântând o treime din veniturile bugetare. În concluzie, cu cât Uniunea Europeană reușește să se aprovizioneze cu materii prime energetice din altă parte decât din Rusia, cu atât problemele financiare ale Federației Ruse vor fi mai mari.