Davai ceas, davai palton, davai ... ruble. Nici vorbă ca Occidentul să plătească în ruble gazul importat din Rusia

Săptămâna trecută, Vladimir Putin a cerut companiei Gazprom să încaseze banii pentru gazul livrat în moneda națională a Rusiei. Kremlinul a cerut guvernului, băncii centrale și companiei Gazprom să facă o propunere concretă până la sfârșitul lunii martie. Decizia statelor care formează G7, Statele Unite ale Americii, Franța, Marea Britanie, Canada, Japonia, Germania și Italia, a venit mai devreme de sfârșitul acestei luni, respectiv s-a ajuns deja la un acord, iar reprezentanții organizației au declarat că impunerea plății în ruble nu poate fi acceptată.

Anunțul de săptămâna trecută al lui Vladimir Putin i-a luat prin surprindere pe liderii politici. Dorința Rusiei de a impune statelor europene să plătească în ruble a fost un adevărat șoc. De ce s-a gândit Putin că ceară țărilor europene să achite gazul în ruble? Sunt câteva obiective pe care Rusia le urmărește prin această mișcare.

Contextul general este, să ne reamintim, cel în care sancțiunile au înghețat inclusiv conturile băncii centrale ale Rusiei aflate în statele occidentale. A fost o decizie dură care a lăsat Banca Rusiei fără posibilitatea de a utiliza cel puțin jumătate din activele valutare pe care le deține. Într-un moment în care banca centrală a Rusiei ar fi avut o nevoie stringentă de toate activele pentru a le utiliza, fie pentru eventuale împrumuturi, fie pentru a crește încrederea în moneda rusească și, în general, în economie, sancțiunile occidentale au imobilizat cel puțin jumătate din rezerva internațională a Rusiei. O lovitură grea.

De altfel, rezultatele sancțiunilor s-au văzut imediat pe piața financiară rusească, în sensul că rubla a scăzut rapid cu 50% față de dolarul american. Încă o lovitură dură, pentru că o devalorizare atât de rapidă și abruptă înseamnă o scădere instantanee a nivelului de trai al cetățenilor ruși.

Mai multe capcane

Ideea de a forța statele occidentale să plătească în ruble avea mai multe capcane. În primul rând, dacă prin absurd, ar fi fost acceptată, ar fi însemnat că se crea o cerere importantă de ruble pe piața valutară internațională, aproximativ echivalentul a 600 milioane euro pe zi, cât plătesc statele europene pentru gazul cumpărat din Rusia. O cerere atât de mare, ar fi dus la o revenire a monedei rusești, după căderea spectaculoasă cu 50%.

În al doilea rând, impunerea Rusiei ar fi putut să producă o fisură în „blocul occidental”. În sensul că, teoretic, s-ar fi putut întâmpla ca unele state să accepte, din rațiuni diverse, iar altele, ar fi refuzat hotărât. Ar fi fost o breșă dură în coordonarea măsurilor, care a funcționat bine, luate de țările occidentale față de Federația Rusă.

În al treilea rând, s-a speculat că plățile în ruble ar fi dus la o dedolarizare a pieței mondiale a materiilor prime energetice. Ceea ce este o exagerare. Pe de o parte, pentru că piața europeană este limitată ca volum și valoare. Pe de altă parte, chiar dacă țările europene ar fi acceptat să plătească în ruble, această înțelegere nu ar fi funcționat pe o perioadă lungă de timp, ceea ce nu ar fi fost în niciun caz suficient pentru a vorbi despre înlocuirea dolarului ca monedă a tranzacțiilor pe piața materiilor prime energetice.

Poziția statelor din grupul G7 este clară: nu se poate plăti în ruble, pentru că acest lucru ar însemna o încălcare a contractelor semnate. Și Polonia este de aceeași opinie, chiar dacă nu face parte din G7. De fapt, o schimbare de contract ar putea atrage după sine și altele, precum o modificare a prețului, a volumului de livrări sau a duratei contractuale.

Occidentul nu cade în capcanele lui Putin și refuză plata gazului în ruble. Rusia sugerează că ar putea opri livrarea gazului natural către Europa. O decizie „sinucigașă”, care nu ar avantaja deloc Rusia, pentru că și-ar tăia efectiv „craca de sub picioare”.