Țările baltice opresc importul de gaz rusesc, dar cum rămâne cu restul statelor europene?

Liderii europeni au promis luni că vor impune noi sancțiuni Rusiei după descoperirea unei gropi comune și a unor trupuri legate și împușcate de la mică distanță, într-o suburbie la nord de Kiev. Dar, chiar dacă s-au infiorat văzând imaginile cutremurătoare din Bucea, nu păreau că vor fi de acord să renunțe la importurile profitabile de energie despre care criticii spun că finanțează invazia Rusiei în Ucraina.

Între timp, Liatuania a procedat exact așa, anunțând la sfârșitul săptămânii că întrerupe toate importurile de gaz rusesc. 

„De acum înainte, Lituania nu va mai consuma niciun cm cub din gazul toxic al Rusiei”, a scris duminică pe contul ei de Twitter.

Ingrida Simonyte, prim-ministrul țării, anunțând astfel că Lituania este primul stat UE care „se opune importurilor rusești”.

Anunțul a fost sărbătorit drept o realizare majoră în vederea obținerii independenței energetice în fosta republică sovietică cu 2,8 milioane de locuitori. A reprezentat o schimbare impresionantă pentru o țară care, până nu demult, în 2015, importa aproape tot gazul din Rusia. 

„Cu câțiva ani în urmă, țara mea a luat anumite decizii care astăzi ne permit să rupem orice legături energetice pe care le avem cu țara agresoare”, a scris președintele Lituaniei, Gitanas Nauseda, pe contul său.

„Dacă noi putem face asta, și restul statelor europene o pot face!”

„Independența”

Precum alte state baltice, Lituania depindea cândva foarte mult de importurile de energie din Rusia. Dar situația s-a schimbat radical din 2014, atunci când țara a inaugurat un terminal de gaze naturale lichefiate (GNL), denumit „Independența”, în orașul-port Klaipeda.

„Am înțeles cu mult timp în urmă că dependența de o singură sursă energetică, adică de Gazprom (companie rusească), era mult prea periculoasă pentru noi. Așadar, am investit în acest terminal pe post de poliță de asigurare”, a declarat Zygimantas Mauricas, economist-șef al institutului financiar Luminor Lietuva, cu sediul la Vilnius, într-un interviu acordat France 24.

„S-a dovedit a fi o investiție foarte bună”, a adăugat el. „Nu doar că am încetat să mai finanțăm Rusia, dar acum vindem gaz venicilor noștri, Letonia și Estonia, iar de luna viitoare vom vinde gaze și Poloniei”.

Deși la momentul actual Letonia și Estonia nu au propriile terminale GNL, există discuții în vederea construirii unui terminal în parteneriat cu Finlanda. Până atunci, operatorul instalației de depozitare a gazelor naturale din Letonia a declarat că se vor baza pe rezervele existente pentru a opri importurile din Rusia.

În mod special, Letonia a preluat recent controlul asupra propriei infrastructuri de gaz, care era în mâinile Gazprom, a spus Mauricas. Prin urmare, dispune de suficiente rezerve pentru a rezista până la finalul anului și își poate permite să rupă legăturile cu Rusia.

„Statele baltice și-au dat seama din timp că Rusia își folosea resursele energetice pe post de instrument politic și nu am vrut ca acest lucru să reprezinte o constrângere pentru noi”, a spus el, precizând că prețurile la energie începuseră să crească cu mult înainte de războiul din Ucraina.

„Rusia a început războiul energetic încă de vara trecută. Mă surprinde că liderii din Europa de Vest nu și-au dat seama de acest lucru mai devreme”.

Efect de bumerang

Cele trei țări baltice se numără printre cele mai puternice voci care îndeamnă Europa să pună capăt dependenței de gazul și petrolul din Rusia. Săptămâna trecută, președintele Lituaniei i-a încurajat pe partenerii UE să nu mai cumpere combustibil rusesc, „deoarece regimul de la Kremlin folosește banii pentru a finanța distrugerea orașelor ucrainene și atacurile asupra civililor nevinovați”.

Rusia furnizează Europei aproximativ 40% din necesarul de gaze. Procentajul este chiar mai mare în țări precum Germania, care se confruntă cu situația dificilă în care trebuie să renunțe la relațiile de afaceri ce contribuie la finanțarea războiului provocat de Kremlin.

Duminică, în ziua în care au apărut imagini cu masacrul de la Bucea, Ministrul german al Apărării, Christine Lambrecht a atins un punct sensibil pentru concetățenii săi, declarând că UE trebuie să dezbată interzicerea importului de gaz rusesc, pentru ca a doua zi să fie contrazisă de colegii de cabinet. 

Cancelarul Scholz promite noi sancțiuni pe fondul „crimelor de război”

„Europa se confruntă mereu cu aceeași problemă: cum să sancționăm Rusia fără ca noi să avem de suferit”, a afirmat Nicolas Mazzucchi, cercetător și specialist în domeniul energetic la Fundația pentru Cercetare Strategică din Paris. „Dacă lovești în inima parteneriatului economic dintre Europa și Rusia, atunci, în mod inevitabil, se va crea un efect de bumerang”.

Când vine vorba despre oprirea importurilor rusești, țările baltice au atât un avantaj, cât și un avans față de restul statelor europene, a mai precizat Mazzucchi.

„Țările baltice și Polonia încearcă de mulți ani să-și reducă dependența de Rusia, mai ales în ceea ce privește aprovizionarea cu gaz”, a spus el pentru France 24. „Cele trei țări baltice sunt, de asemenea, mai mici și mai puțin populate decât majoritatea celorlalte state europene, cu structuri de consum foarte diferite. Ne referim aici la un consum relativ scăzut de gaz față de state precum Franța sau Germania”.

Luna trecută, liderii UE au prezentat o strategie care ar putea reduce dependența de această sursă de combustibil cu două treimi în decurs de un an. „Chiar și acest obiectiv va fi extrem de greu de atins”, a declarat Mazzucchi.

„Pentru a aproviziona statele baltice este nevoie de 10-12 milioane de metri cubi pe an. Este dificil, dar realizabil”, a spus el. „Pe de altă parte, când UE afirmă că intenționează să-și reducă importurile de gaz rusesc cu două treimi, asta înseamnă 100 de miliarde de metri cubi. Este o cu totul altă cantitate și o cu totul altă problemă economică și geopolitică. Nu putem procura atât de ușor 100 de miliarde de metri cubi”.

Prin gazoduct sau pe vapor

Deși la nivel mondial există suficiente resurse de gaze naturale, problema este transportul lor către Europa: fie prin gazoduct, fie pe vapor.

O soluție ar fi să crească importurile din Azerbaidjan, „dar asta ar însemna să extindă gazoductul existent sau să construiască unul nou”, a afirmat Mazzucchi, subliniind, de asemenea, că capacitatea de producție a Azerbaidjanului este mult mai mică decât a Rusiei. Altă alternativă sunt conductele care transportă gaze din Algeria către Europa de Sud, „însă această soluție nu este ideală din motive de stabilitate economică și geopolitică”, a precizat el.

În general, Europa ar trebui să fie atentă să nu înlocuiască dependența de Rusia cu dependența de alt furnizor, a avertizat Mazzucchi, spunând că transporturile de GNL oferă șansa de a distribui riscurile către mai mulți furnizori. Totuși, pe termen scurt, astfel de livrări nu vor reuși să acopere cererea mare a Europei.

SUA au fost de acord să crească cu 70% exporturile de GNL către Europa, urmând să furnizeze 50 de miliarde de metri cubi pe an până cel puțin în 2030. Dar și așa, ar acoperi doar o treime din cantitatea de gaze importată de Europa din Rusia, ceea ce înseamnă că vor fi necesare și alte surse. 

„Uniunea Europeană poate recurge la statele din estul Mediteranei, cum ar fi Cipru, Israel și poate Egipt, dar nu toate țările au rezerve disponibile sau capacitatea de a lichefia gazul”, a declarat Mazzucchi. El a semnalat că există un alt obstacol reprezentat de numărul limitat de rezervoare transportatoare de gaz, care sunt făcute aproape exclusiv în Asia și pentru a căror construcție este nevoie de  timp.

Lipsa resurselor disponibile imediat înseamnă că Europa va trebui să demonstreze că poate să se organizeze și să împartă, a spus Ben McWilliams, analist de cercetare în domeniul politicii climatice și energetice la Institutul Bruegel din Bruxelles, într-un interviu acordat France 24.

„GNL este soluția evidentă, dar, după cum stau lucrurile acum, poate compensa doar jumătate din gazul rusesc, și, chiar și așa, ar fi deja prea mult”, a spus el. „Avem nevoie de organizare și solidaritate în ceea ce privește importurile de gaze, în mod ideal importând drept un singur bloc comunitar, așa cum încearcă Comisia Europeană să facă în prezent, mai degrabă decât să lăsăm statele membre să concureze singure pe piețele internaționale și să crească prețurile”.

Acest lucru presupune să li se ofere ajutor statelor membre care nu dispun nici de terminale GNL, nici de instalații de depozitare, a afirmat el, precum și țărilor ca Austria, care depind foarte mult de gazul rusesc și nu au ieșire la mare.

Tranziția către energia verde

Potrivit domnului Mauricas, Europa trebuie să fie atentă ce furnizori își alege, dacă dorește să-și diminueze dependența de regimurile autocratice. El a spus că nerăbdarea Occidentului de a-și opri propria capacitate de producție, în timp ce cererea este încă în creștere, a lăsat țările la mila autocraților, finanțându-le regimurile.

Încercările liderilor europeni de a găsi alternative la gazul și petrolul rusești se suprapun cu faptul că ultimele companii care extrag combustibili fosili de pe continent își încetează activitatea în vederea contracarării încălzirii globale. Însă, Mauricas susține că renunțarea la această responsabilitate nu este o soluție.

„Combustibilii fosili sunt la fel de poluanți, fie că vin din Rusia, fie din Norvegia. De fapt, ei ucid oameni în Ucraina, chiar în aceste clipe”, a spus el. „Trebuie să importăm mai multe surse de energie din state democratice, care, la rândul lor, trebuie să își intensifice oferta, investind în același timp masiv în sursele regenerabile”.

Acesta este un alt domeniu în care statele baltice sunt fruntașe, a adăugat Mauricas, pentru care terminalul GNL din Lituania este „doar o față a monedei, cealaltă fiind reducerea consumului”.

El a evidențiat transformarea sistemului de încălzire centrală al Lituaniei, care „era dominat de gaz, iar acum funcționează în proporție de 80% pe bază de biocombustibil”, precizând că Estonia a înregistrat un progres și mai mare.

„Densitatea scăzută a populației noastre înseamnă că avem foarte mult spațiu la dispoziție pentru a dezvolta parcuri eoliene și alte proiecte în vederea obținerii de energie regenerabilă, atât pe uscat, cât și pe mare”, a continuat el. De asemenea, are logică și din punct de vedere economic, „ținând cont că prețurile la gaze vor rămâne probabil ridicate în viitorul apropiat”.

„N-ar trebui să folosim gaze pentru a genera electricitate, așa cum încă fac unele țări din Europa”, a spus Mauricas. „Ar trebui să se folosească centralele nucleare, parcurile eoliene și chiar cărbunele pe termen scurt, mai ales când vedem ce consecințe suferă Ucraina”.

O problemă delicată din punct de vedere politic

Mazzucchi este de acord că accelerarea tranziției către sursele de energie verde este o opțiune fezabilă pentru țări precum Germania, care încă folosesc gaz pentru a genera electricitate. De asemenea, există posibilități pentru ca țările europene să îmbunătățească modul de depozitare, transport și distribuire a gazelor în întreaga Europă, a spus el, deși a avertizat că populația va fi mult mai greu de convins să reducă consumul în gospodării.

„Din punct de vedere politic, este o problemă extrem de delicată”, a menționat el. „În Franța, spre exemplu, gazele sunt folosite în principal pentru gătit și încălzirea locuințelor. Cum le spui oamenilor care tocmai și-au cumpărat un cuptor pe gaz că nu mai au voie să-l folosească?”

Prețurile energiei au devenit un subiect controversat pe ultima sută de metri a campaniei prezidențiale din Franța, candidații grăbindu-se să promită subvenții și plafonarea prețurilor. Îngrijorarea generală cu privire la inflația galopantă a jucat un rol în favoarea candidatei de extremă-dreapta Marine Le Pen, care s-a opus sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei pe motiv că acestea ar afecta și contribuabilii francezi.

Reducerea consumului casnic trebuie să facă parte dintr-o strategie coordonată menită să reducă dependența economiilor europene de gaz, a declarat McWilliams.

„Trebuie să întrerupem producția în anumite sectoare industriale, să înlocuim gazul pe piețele de electricitate, iar cetățenii să-și încălzească locuințele cu moderație, acum și în iarna următoare”, a precizat el, menționând că sfârșitul anotimpului rece ar trebui să ajute statele europene să-și refacă rezervele.  

„Dacă vrem cu adevărat să fim solidari cu Ucraina, atunci trebuie să limităm cererea”, a mai adăugat el. „Nu trebuie să mai percepem gazul drept o resursă ieftină, ci drept una valoroasă, care trebuie gestionată cu mare atenție”.

Traducere și adaptare de Șerban Elena de pe pagina în limba engleză a France 24