”Rusia este mai dependentă de piața europeană decât este Europa de gazele rusești” (expert francez)

Ar putea războiul din Ucraina să ducă la oprirea exporturilor de gaze rusești către Europa? După ce ce țările Uniunii Europene au decis să excludă contractele de gaz din sancțiunile împotriva Rusiei, Vladimir Putin a anunțat joi, 31 martie, că țările  ,,neprietenoase" vor trebui de acum înainte să își plătească facturile în ruble.

UE, cel mai mare cumpărător de gaz rusesc din lume, a transmis că această cerere este inacceptabilă și a cerut Rusiei să își onoreze contractele, care prevăd plata în euro sau dolari.

Confruntate cu amenințările Moscovei, care spune acum că se gândește să se orienteze spre piața asiatică, atât guvernul francez, cât și cel german au anunțat că iau în considerare o posibilă stopare a importurilor de gaze rusești.

Pentru a analiza posibilele consecințe ale unei astfel de decizii atât pentru UE, cât și pentru Rusia, France 24 a stat de vorbă cu Francis Perrin, director de cercetare la Institutul pentru Relații Internaționale și Strategice (Iris), specialist în probleme energetice :

France 24: Cum apreciați anunțul lui Vladimir Putin? Este credibilă amenințarea Rusiei?

Francis Perrin: Această amenințare nu este cu adevărat credibilă. Din două motive.

În primul rând, contrazice conținutul contractelor dintre Gazprom și companiile europene de gaze, care prevăd plata în euro și uneori în dolari. Modificarea unilaterală a unor astfel de contracte este ilegală, iar Vladimir Putin știe acest lucru.

Celălalt motiv este că din partea Moscovei se aud mai multe voci: Vladimir Putin anunță obligația, același Vladimir Putin îi asigură pe Olaf Scholz și Mario Draghi că nimic nu se schimbă, iar purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, vorbește despre o implementare treptată a plății în ruble.

După părerea mea, avem de-a face cu un bluff, în care Vladimir Putin este un mare specialist. Așa cum se întâmplă adesea, el face o declarație de impact pentru a măsura reacțiile și a-și adapta strategia.

Parisul și Berlinul afirmă că se pregătesc pentru o posibilă stopare a importurilor de gaze rusești, însă dispun acestea de alte planuri de rezervă ?

În primul rând, trebuie spus că, dacă europenii nu au impus sancțiuni asupra gazului rusesc - care reprezintă 45% din importurile lor - este pentru că nu se pot lipsi de el pe termen scurt. Cu toate acestea, odată cu războiul din Ucraina, există acum un plan de reducere semnificativă a acestei dependențe în anul 2022, în vederea unei renunțări totale la gazul rusesc până în 2027.

Există trei piste în acest sens: găsirea de noi furnizori de gaze naturale, înlocuirea unei părți din consumul de gaze cu alte surse de energie, în special surse regenerabile, și, în sfârșit, realizarea de economii din consumul actual. Această strategie ar trebui să reducă importurile rusești cu cel puțin o treime în acest an.

În ceea ce privește noii furnizori, a fost deja semnat un contract cu Statele Unite pentru o creștere a livrărilor de gaze naturale lichefiate, care ar trebui să compenseze în cele din urmă o treime din importurile rusești actuale. Alți parteneri potențiali sunt Qatar, Algeria, Nigeria, Egipt, Norvegia și Azerbaidjan.

Rusia este cel mai mare furnizor de gaz al Europei și cel mai mare client al Europei. În actualul context de război, este Vladimir Putin cu adevărat într-o poziție de putere în această chestiune?

Rusia nu se află într-o poziție de putere dintr-un motiv simplu: este chiar mai dependentă de piața europeană decât este Europa de exporturile rusești. Cu alte cuvinte, Moscova are mai mult de pierdut decât Europa din această afacere.

Pentru UE, nu este, desigur, ușor să-i întoarcă spatele Rusiei, dar aceasta are deja o infrastructură suficientă pentru a-și spori importurile de gaze naturale lichefiate, cel puțin la început. Deși aceste livrări sunt mai costisitoare, ele au un avantaj major: sunt mai flexibile, deoarece sunt livrate pe navă și nu prin conducte. Această flexibilitate permite o mai mare siguranță a aprovizionării, deoarece facilitează diversificarea surselor.

Din perspectiva Rusiei, industria este orientată în principal către Europa și vor fi necesare investiții mari în infrastructură pentru a exporta masiv gaz pe cale maritimă, ceea ce presupune lichefierea acestuia. În afara UE, Moscova exportă gaze în Japonia, Coreea și China. Primele două, aliați ai Statelor Unite, vor sprijini poziția acestora. Rămâne China, care este cu siguranță un aliat al Rusiei, dar cu care discuțiile privind acordurile comerciale nu sunt ușoare, mai ales dacă raportul de putere este în favoarea sa.

Desigur, Rusia va căuta și ea noi clienți, dar situația sa va fi mai dificilă, deoarece are mai puțini parteneri decât Europa, dar și mai puțini potențiali parteneri.

Traducere de Antonia Dinu, după interviul publicat de France24