
Economie
Răzvan Nicolescu: Legea offshore poate relansa investițiile. România a pierdut timp din prostie
razvan_nicolescu_lege_offshore_investitii_prostie.jpg

Răzvan Nicolescu spune despre legea offshore că ”dacă legea este favorabilă pentru ca proiectul să se facă, pentru că altfel, pierde toată lumea, pierd și consumatorii, pierde și statul, pierd și investitorii, este un lucru foarte bun. Nu există în situația actuală altcineva care să câștige, în afară de cei de la Gazprom, investițiile sunt blocate. Deci din punctul meu de vedere, chiar dacă cu o întârziere de patru ani și jumătate, dar poate fi un punct care să relanseze investițiile, cu beneficii pentru România și chiar pentru regiune”.
Reporter: Când estimați că ar putea începe extragerea primelor cantități de gaze?
Răzvan Nicolescu: Primele cantități de gaze cred că vor fi extrase de cei de la Black Sea Oil&Gas, sper că anul acesta și e vorba cam de un miliard de metri cubi anual, o cantitate aproape egală cu cantitatea pe care o importăm noi din Rusia sau aproape, nu-i o mare diferență, noi importăm o cantitate care depinde foarte mult de condițiile meteo. Și apoi, la mare adâncime, în cinci ani, patru-cinci ani.
Reporter: Ce cantități totale de gaze sunt în acea zonă și ce procent din consumul național ar acoperi?
Răzvan Nicolescu: Cantitatea nu va fi liniară, ea va evolua de la un an la altul, probabil va avea un minim de șase miliarde de metri cubi și va atinge un maxim cred că chiar de 10-11 miliarde de metri cubi pe an. Deci România va avea în următorii 15 ani, din momentul în care începe să se exploateze acest zăcământ la mare adâncime, va avea un surplus de gaze de patru-cinci miliarde de metri cubi pe an, raportat la consumul actual.
Legea offshore, o afacere bună pentru statul român?
Reporter: Legea offshore prevede că statul va câștiga 60%, iar OMV și Romgaz, 40 de procente, după cum a precizat Marcel Ciolacu, președintele PSD. Cum vi se pare acest raport?
Răzvan Nicolescu: Din punctul meu de vedere, o soluție corectă era 50-50. Dacă statul a negociat bine și investitorii vor face investiția și statul a luat 60%, înseamnă o reușită a statului, de care ne bucurăm până la urmă cu toții. Dacă acestea sunt calculele, eu cred că statul face o afacere bună și mi-aș dori să facă numai afaceri de acest fel.
Reporter: Totuși, gazul este privit ca o soluție intermediară în tranziția către o economie verde, la nivel european. El poate fi privit ca o soluție pe termen lung?
Răzvan Nicolescu: Din punctul meu de vedere, nu poate fi privit ca o soluție pe termen lung, sub nici o formă sau doar sub forma utilizării gazului pentru a produce energie electrică în centrale mari, centrale care să fie dotate cu instalații de captare și stocare a carbonului. Altfel, este o soluție tranzitorie, dar binevenită, în contextul regional cu care ne confruntăm în această perioadă.
Reporter: Realist vorbind, în cât timp estimați că ar putea România să devină independentă de gazul din Rusia?
Răzvan Nicolescu: Eu cred că independentă de gazul rusesc România poate să devină înainte ca să înceapă aceste exploatări la mare adâncime, dacă vom exploata ce avem pe uscat și anume există anumite zăcăminte, cum este cel de la Caragele, din județul Buzău, cu un potențial semnificativ. Deci eu cred că într-un orizont de timp de doi-trei ani de zile, noi am putea să devenim total independenți, adică să nu mai importăm deloc, să nu mai importăm de la nimeni, vreau să spun (...).
Reporter: De ce credeți că România nu a făcut pași semnificativi în ultimii ani, pentru a elimina dependența de gazul din Rusia?
Răzvan Nicolescu: În România s-a întârziat atât de mult din cauza prostiei, sunt foarte sincer cu dvs., pentru că altă explicație nu am, altă explicație ar fi în zona conspirațiilor. S-au pierdut patru ani și jumătate. Noi puteam să avem acest gaz acum produs și cu Exxon, una dintre cele mai experimentate corporații din lume și taxe la bugetul de stat, sute de milioane, în loc să mergem să ne împrumutăm. La Bruxelles, am observat de mult timp, se vorbește, aproape nu e document în care să nu se pomenească de nevoia de a reduce dependența de Rusia. S-a făcut foarte puțin, din păcate. Ba mai mult, am sentimentul că această dependență chiar s-a agravat, în loc să se reducă, dar acum de asemenea, am sentimentul că toată lumea s-a trezit și chiar se acționează.