Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Uniunea Europeană a pus „ceasul să sune”. Peste șase luni, renunță la țițeiul din Rusia, până atunci caută soluții

von_der_leyen.jpg

Președinta CE, Ursula von der Leyen, anunță cel de al șaselea pachet de sancțiuni economice împotriva Rusiei, Bruxelles, 4 mai 2022
Sursa imaginii: 
captură video Facebook / European Commission

Cea mai importantă măsură din al șaselea pachet de sancțiuni decis de Uniunea Europeană este fără îndoială oprirea importurilor de țiței din Rusia. O decizie mult-așteptată de cei care cred că doar înăsprirea sancțiunilor asupra Moscovei poate să pună cu adevărat presiune asupra bugetului Federației Ruse și implicit asupra cheltuielilor pe care le poate aloca războiului din Ucraina.

Sunt câteva teme care atrag atenția asupra deciziei privind embargoul asupra importurilor de țiței brut și de petrol rafinat. De ce importurile se opresc, după caz, peste șase luni sau la sfârșitul anului? De ce nu mâine? Răspunsul este destul de logic. Uniunea Europeană are, totuși, nevoie să găsească surse noi de aprovizionare care să înlocuiască Rusia. Este greu de spus dacă șase luni sunt suficiente sau nu, însă, în actualul context al războiului din Ucraina, șase luni par o veșnicie.

Totodată, cele șase luni sunt, în mod clar, un avantaj nu doar pentru Uniunea Europeană, ci și pentru Rusia. În această perioadă, Federația Rusă ar putea să negocieze creșterea vânzărilor, în special, către China și India, acestea fiind cele două piețe care pot să absoarbă țițeiul rămas nevândut către statele europene.

Interesant este că, ieri, agenția de știri Bloomberg, a publicat o informație pe surse conform căreia India cere deja un discount important pentru a cumpăra țiței rusesc, respectiv un preț de 70 dolari barilul față de referința de ieri, de 108 dolari pentru un baril.

Era de așteptat ca India și China să profite de moment. Pentru Rusia este esențial să își vândă marfa și să încaseze banii, dar foarte curând țițeiul din Rusia ar putea deveni o piață a cumpărătorului și nu a vânzătorului. Desigur, este prea devreme pentru a semna și contracte, dar mesajul de scădere a prețului este cât se poate de clar.

Derogare pentru Ungaria și Slovacia?

De partea cealaltă, nici Europa nu este lipsită de griji. Înainte de a căuta surse de aprovizionare, Uniunea Europeană are o problemă de asumare comună a deciziei. Deja, se pare că Ungaria și Slovacia vor primi o derogare, în sensul că pentru cele două state cele șase luni de renunțare la țițeiul rusesc s-ar putea transforma în trei ani. Din păcate, asta este situația.

Bineînțeles că motivul invocat pentru a obține derogarea de la regulile europene este dependența de petrolul rusesc. Cifrele sunt, însă, diferite. De exemplu, declarațiile oficialilor maghiari arată că dependența Ungariei este între 70% și 85%, dar statistica agențiilor internaționale de specialitate arată că nivelul de dependență al Ungariei este puțin peste 40%.

Statele europene cu cele mai mari rate de dependență, cuprinse între 60% și 80%, sunt Lituania, Finlanda, Slovacia și Polonia. Un caz special este Bulgaria, care are o singură rafinărie aflată în proprietatea companiei rusești Lukoil care livrează 60% din petrolul consumat pe plan intern.

Germania importa din Rusia, la sfârșitul anului trecut, aproximativ 30% din țițeiul utilizat pe piața internă, dar conform declarațiilor ministrului de resort, în ultimele luni, economia germană a reușit să își reducă dependența de importurile de țiței din Federația Rusă la numai 12%. Ceea ce arată că unele state membre au făcut eforturi să găsească surse alternative de aprovizionare, în timp ce altele s-au limitat să constate cât de mult importă din Rusia.

Care sunt zonele din care Europa va putea crește nivelul aprovizionării? Un posibil răspuns îl putem găsi chiar din datele de import actuale: din Rusia vine 25% din petrolul importat de statele Uniunii Europene, câte 9% provine din Kazahstan și Norvegia, din Statele Unite ale Americii și Libia se importă 8%, din Nigeria, aproximativ 7%, iar din alte state, peste 33%.

Este limpede că statele europene, pentru a scăpa de dependența rusească, vor trebui să negocieze cu ceilalți furnizori o creștere a cantităților livrate. Au la dispoziție între șase și nouă luni. E mult, e puțin? Greu de spus. În șase luni, în Europa și în lume se pot întâmpla multe.

 
Rubrica Economia Reală din 5 mai 2022