Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Dependența de țițeiul rusesc dăunează grav economiei europene

petrol_rusia.png

Rezervoare ale companiei petroliere ruse OAO Rosneft, la Priobskoye, Siberia de Vest, 5 aprilie 2006
Sursa imaginii: 
AP - Misha Japaridze via rfi.fr

Centrul de Studii Prospective și Informații Internaționale a publicat o analiză privind dependența Uniunii Europene de petrolul și gazele rusești. Sunt deja multe studii pe această temă. Ceea ce aduce nou analiza institutului francez este o posibilă soluție pe baza căreia statele Uniunii Europene pot găsi surse alternative de aprovizionare.

Mai întâi, analiza constată că 30% din consumul de țiței și 40% din cel de produse petroliere provine din import, din Rusia.

Astăzi, va avea un loc un Consiliu European extraordinar și conform surselor de presă, Comisia Europeană a făcut o serie de concesii Ungariei, în sensul că importul de țiței din Rusia prin conducte va fi permis în continuare, iar cel pe cale maritimă va fi oprit treptat, în următoarele șase luni.

Acum, dependența europeană de țiței brut și produse petroliere din Rusia este de 30%, dar ca și în cazul gazului natural, proporția diferă de la țară la țară. De exemplu, Finlanda depinde de Rusia în proporție de 94%, în timp ce Germania se află la numai 34%. Rusia este, însă, principalul furnizor pentru economia germană, în schimb, pentru Franța, Rusia nu este decât pe locul al șaptelea în ceea ce privește importurile de produse petroliere.

Europa trebuie să își diversifice sursele de aprovizionare. O posibilă variantă este Venezuela, dar totuși nu se poate miza prea mult pe această zonă de producție, pentru că industria petrolieră din Venezuela are nevoie de investiții străine masive, care nu se pot face în condițiile instabilității de la nivel politic. Alte variante luate în calcul sunt creșterea producției în Statele Unite ale Americii, Canada sau Brazilia.

Deocamdată, Rusia a „mutat” prima. A încheiat un contract cu India de livrare a cinci milioane de barili la un preț modic, de 25 dolari barilul, mult sub nivelul pieței. În felul acesta, Rusia încearcă să transmită două mesaje. Europenilor vrea să le spună că sancțiunile sunt ineficiente și că pot găsi clienți. Partenerilor din OPEC plus, Rusia vrea să le transmită că o eventuală creștere a producției și livrărilor către statele europene ar putea fi însoțită de un preț de dumping.

Un joc cusut cu ață albă

Jocul este „cusut cu ață albă”, pentru că, în mod evident, Federația Rusia nu este avantajată să vândă hidrocarburi la prețuri reduse și nu va putea susține o astfel de tactică pe termen lung.

Analiza institutului francez arată că substituirea țițeiului rus va aduce  europenilor o presiune asupra prețului de vânzare la pompă. Costurile de transport vor crește și, în plus, calitatea țițeiului adus din alte surse este mai slabă decât cea a petrolului din Rusia, ceea ce va necesita costuri de rafinare mai mari.

În ceea ce privește gazele naturale, studiul ia în calcul organizarea unui cumpărător unic la nivel european, pe modelul achizițiilor de vaccinuri. Situația gazelor naturale este, însă, mai complicată, pentru că nevoia de aprovizionare a statelor membre diferă în funcție de dependența de importurile din Rusia.

Strategia europeană privind gazele naturale prevede și asigurarea stocurilor, respectiv umplerea depozitelor până la cel puțin 80% din capacitate. Studiul constată că nu toate statele membre au depozite de înmagazinare a gazelor naturale, că operațiunea este costisitoare și drept urmare ar putea să dea naștere unui comportament de tip „pasagerul clandestin”, adică unele state membre să încerce să profite de depozitarea realizată de alte țări europene.

Concluzia ne-o oferă comisarul european pentru Concurență, Margrethe Vestager. Recent, aceasta a atras atenția, în mass-media, că „europenii nu au fost naivi, ci lacomi”, atunci când au construit industria energetică în jurul resurselor din Rusia, pentru că erau mai ieftine. Acum, trebuie plătită o primă de risc, respectiv dependența de hidrocarburile rusești. Mai mult, abordarea europenilor este aceeași în cazul unor produse precum panouri solare, semiconductori sau metale rare, dependența fiind, în această situație, de China. De aceea, comisarul european pledează pentru orientarea Europei către Australia, Canada sau Norvegia, țări care au resurse uriașe. Este un semn că Europa începe să ia în seamă costurile pe care le aduce dependența de o țară lipsită de democrație.

 
Rubrica Economia Reală, din 30 mai 2022