Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Când profesorii români vor fi și ei miliardari?

dolari.jpg

Sursa imaginii: 
pixabay.com

Ion Stoica și Matei Zaharia sunt cei mai noi miliardari români. Practic, niște iluștri necunoscuți în țară, cei doi au fost incluși de revista Forbes pe lista miliardarilor. Povestea celor doi români, proaspăt miliardari, a fost prezentată de revista „Business Magazin”.

Ion Stoica are 56 de ani și a plecat din România în SUA în anul 1996 pentru a-și face doctoratul. Matei Zaharia este un tânăr de 35 de ani care și el a făcut un doctorat la o universitate americană. Zaharia împreună cu un partener de afaceri american au lucrat în anul 2009 la o aplicație numită Spark. Proiectul Spark a crescut, iar acum aplicația este folosită de mai multe companii, precum Netflix, Yahoo, eBay sau Airbnb.

Cei doi români, Ion Stoica și Matei Zaharia, au făcut parte din echipa care a dezvoltat o nouă firmă numită Databricks. Este de multe ori dificil să înțelegi ce fac aplicațiile, chiar și cele de succes, dar despre Databricks știm că permite gestionarea volumelor mari de date. Este suficient atât, restul detaliilor tehnice rămânând pentru specialiști.

Cert este că firma la care cei doi români dețin 5% și respectiv 6% a ajuns să valoreze 35 miliarde dolari, ceea ce îi face pe cei doi să fie multimiliardari.

Dar, informația esențială am păstrat-o ca surpriză de final.

Cei doi, Ion Stoica și Matei Zaharia, sunt, în primul rând, profesori, nu antreprenori. Ion Stoica a plecat din România pentru a-și lua doctoratul și a ajuns profesor la o universitate prestigioasă. La fel, Matei Zaharia este profesor-asistent la Universitatea Stanford.

Dezvoltarea companiei pe care au fondat-o i-a făcut miliardari în dolari. Pentru cei doi profesori români implicarea în mai multe companii de tehnologie nu a fost un hobby, ci un demers antreprenorial încurajat de universități.

Să ne aducem aminte, de exemplu, că un criteriu pentru ierarhia mondială a universităților este numărul de brevete de invenții pe care acestea le au. Ceea ce ne arată că universitățile încurajează cercetarea aplicativă în mod programatic. Desigur, în cazul celor doi profesori români nu universitățile au fost cele care derulat proiectele, dar, cu siguranță, spiritul antreprenorial imprimat de instituțiile de învățământ americane a contat.

Rara avis

Desigur, comparația cu situația instituțiilor de învățământ din România este greu de făcut. Universitățile din România derulează proiecte cu fonduri europene, ceea ce nu este deloc un lucru greșit, doar că rezultatele cercetării rămân în ceață. Îmi este imposibil să spun acum un proiect de cercetare-dezvoltare realizat de o universitate din România care să aibă o finalitate practică. În mod sigur, există, dar cele mai multe proiecte derulate cu fonduri europene sunt fie absolut necunoscute publicului larg, fie nu pot fi aplicate în economia reală.

La fel stau lucrurile și în ceea ce privește marea majoritate a corpului profesoral din facultăți. Am cunoscut un singur tânăr profesor care în afară că preda la facultate, lucra și la dezvoltarea unor aplicații printr-o companie de tip start-up. Rezultatul a fost că firma a dezvoltat un proiect de inteligență artificială care este utilizat în industria asigurărilor.

În România, profesorii-antreprenori sunt o rara avis. Cei mai mulți se mulțumesc să participe la proiecte cu fonduri europene care nu au nicio finalitate practică sau care rămân în sertarele autorilor.

De asemenea, pentru o parte din profesorii din învățământul preuniversitar singura manifestare a spiritului antreprenorial este aceea de a da meditații, fiscalizate sau nu. Dar, nu trebuie uitat că niciun profesor nu s-a îmbogățit din meditații.

Școala românească nu cultivă spiritul antreprenorial nici în rândul profesorilor, nici în cel al elevilor. De altfel, un reproș constant la adresa învățământului românesc se referă la lipsa legăturii mai puternice cu practica. Întregul învățământ, mediu sau universitar, nu este apropiat de aspectele practice, iar majoritatea profesorilor opun o rezistență surdă la schimbarea curriculei școlare.

De aceea, este foarte puțin probabil, aproape imposibil, ca un profesor din România să devină miliardar în valută pe baza propriilor eforturi antreprenoriale.

 
Rubrica Economia Reală din 31 mai 2022