„Cadoul otrăvit” al Uniunii Europene pentru micii antreprenori: pregătește creșterea salariului minim

Iată că a reușit. În ultimii doi ani, s-a vorbit mult despre inițiativa europeană privind salariul minim. Au fost și confuzii, în sensul că o parte a opiniei publice a înțeles că Uniunea Europeană va impune un salariu minim comun la nivelul blocului comunitar. Acest lucru este imposibil din mai multe puncte de vedere.

Pe de o parte, tratatele europene limitează competențele comunitare în ceea ce privește politicile sociale, pe de altă parte, un salariu minim egal pentru toate țările europene nu este posibil din cauza diferențelor foarte mari care există între statele membre. Doar 21 de state membre au un salariu minim unic, în timp ce șase țări, Austria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia și Suedia, au salarii minime negociate la nivel de ramură.

În România, de exemplu, este un fel de a spune că există un salariu minim unic, mai corect este că sunt mai multe salarii minime. La nivelul Uniunii Europene, diferența de salarii este foarte mare, respectiv între Bulgaria, cu 332 de euro, și Luxemburg, care are un salariu minim de 2.200 de euro. Desigur, ca valori nominale diferențele între state sunt foarte mari. Dacă, însă, luăm în calcul puterea de cumpărare, decalajele se mai aplatizează. Dar, chiar și în această situație, diferențele rămân substanțiale între economile din vestul Europei și cele din Est.

În esență, Uniunea Europeană își pune problema de a descuraja un model economic care se bazează pe salarii mici și astfel forțează creșterea acestora.

Experiența românească

România a experimentat acest model, fără mare succes, în sensul că a avut ani întregi în care a crescut salariul minim, dar efectele au fost reduse. S-a mizat pe faptul că o creștere a salariului minim va presa asupra companiilor să mărească toate salariile. În schimb, efectul a fost o creștere a salariilor din sectorul bugetar, acolo unde veniturile sunt legate de salariul minim. Deci, experiența românească arată că o creștere a salariului minim nu contribuie la încurajarea prezenței unor investiții cu valoare adăugată mai mare, ci doar rezolvă parțial o problemă socială.

Trebuie remarcat că, în forma actuală, directiva europeană se prefigurează să fie extrem extrem de permisivă. În sensul că proiectul prevede ca salariul minim să aibă un nivel adecvat, dar nu precizează în mod clar ce înseamnă acest lucru. Comisia Europeană indică doar că utilizarea indicatorilor consacrați la nivel național poate să ajute. Este vorba despre un salariu minim fie egal cu 60% din cel median sau cu 50% din salariul mediu brut. Se poate observa că proiectul de directivă europeană este lejer, adică nu impune aplicarea unei formule standard, ci lasă la latitudinea statelor membre să aplice sau nu un anumit mod de calcul.

Părerile sunt împărțite. Franța, țara care a promovat proiectul, susține ideea creșterii mai rapide a salariului minim. Statele nordice privesc cu destulă reținere intervenția europeană asupra salariului minim, iar economiile din estul Europei nu sunt cele mai fericite de teamă că o creștere prea rapidă și prea mare a salariului minim ar putea duce la o scădere a competitivității.

Concret pentru România, aplicarea viitoarei directive europene ar presupune ca salariul minim să ajungă la 3.200 lei, ceea ce înseamnă jumătate din salariul mediu brut, care era în martie de 6.400 lei. Acum, salariul minim brut este de 2.550 lei. Deci, aplicarea directivei europene ar presupune o creștere a salariului minim cu 650 lei. Este clar că antreprenorii mici și mijlocii nu pot fi avantajați de creșterea salariului minim. Pentru aceștia înseamnă o creștere a costurilor și implicit o scădere a profitabilității. Antreprenorii români au mai trecut prin acest fenomen, iar dacă acum va veni din Europa sunt deja antrenați.